joi, 1 martie 2018

Aniversare - ION CREANGA

1 martie 1837, la Humulești se năștea Ion Creangă (d. 31 decembrie 1889, Iași) a fost un scriitor român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice Amintiri din copilărie.
Data nașterii lui Creangă este incertă. El însuși afirmă în Fragment de biografie că s-ar fi născut la 1 martie 1837. O altă variantă o reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici (condici) de nou-născuți din Humulești, publicată de Gh. Ungureanu.
Creangă a mai avut încă șapte frați și surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei, Maria și Ileana în 1919.
Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale capitale Amintiri din copilărie. În 1847 începe școala de pe lângă biserica din satul natal. Fiu de țăran, este pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredințează bunicului matern ("tatăl mamei, bunicu-meu David Creangă din Pipirig"), David Creangă, care-l duce pe valea Bistriței, la Broșteni, unde continuă școala. În 1853 este înscris la Școala Domnească de la Târgu Neamț sub numele Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). După dorința mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la Școala catihetică din Fălticeni ("fabrica de popi"). Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieții. După desființarea școlii din Fălticeni, este silit să plece la Iași, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic "Veniamin Costachi" de la Socola.
S-a despărțit cu greu de viața țărănească, după cum mărturisește în Amintiri:
„Dragi mi-erau tata și mama, frații și surorile și băieții satului, tovarășii mei de copilărie, cu cari, iarna, în zilele geroase, mă desfătam pe gheață și la săniuș, iar vara în zile frumoase de sărbători, cântând și chiuind, cutreieram dumbrăvile și luncile umbroase, țarinele cu holdele, câmpul cu florile și mândrele dealuri, de după care îmi zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a tinereții! Asemenea, dragi mi-erau șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire.”
Din 1855 până în 1859 urmează cursurile seminarului, iar apoi, luându-și atestatul, revine în satul natal. Se însoară mai târziu la Iași cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la biserica Patruzeci de sfinți din Iași, devenind diacon al acesteia (26 decembrie 1859).
În 1864, Creangă intră la Școala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult și l-a numit învățător la Școala primară nr. 1 din Iași.
După ce timp de 12 ani este dascăl și diacon la diferite biserici din Iași, este exclus definitiv din rândurile clerului (10 octombrie 1872), deoarece și-a părăsit nevasta, a tras cu pușca în ciorile care murdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon. (În 1993, el a fost reprimit post-mortem în rândurile clerului.) Ca urmare a excluderii din cler, ministrul Tell îl destituie și din postul de institutor, însă venirea lui Titu Maiorescu la minister contribuie la renumirea sa pe acest post. A colaborat la elaborarea a patru manuale școlare, între care și un „Abecedar” (1868).
În 1873 se încheie procesul său de divorț, copilul său de 12 ani fiindu-i dat în îngrijire. A căutat o casă în care să se mute, alegând o locuință în mahalaua Țicău (bojdeuca).
În 1875, îl cunoaște pe Mihai Eminescu, atunci revizor școlar la Iași și Vaslui, cu care se împrietenește. Între 1875 și 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale.
Între 1883 și 1889 a fost bolnav de epilepsie și a suferit foarte mult la aflarea bolii și apoi a decesului lui Eminescu, și al Veronicăi Micle.
Ion Creangă moare pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul Țicău. Este înmormântat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iași.

miercuri, 21 februarie 2018

Limba noastră - Alexei Mateevici


Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
În rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.
Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.

Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le 'nşirate, -
Te-nfiori adânc şi tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spiue-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.
Limba noastra-i limbă sfânta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng şi care o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.

Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării 'n care geme.
Strângeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Răsări-vă o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

21 februarie - „Ziua Internațională a Limbii Materne”

... o sărbătoare ținută anual în întreaga lume, cu scopul de a promova diversitatea lingvistică și culturală, precum și multilingvismul. A fost anunțată de UNESCO pentru prima oară la 17 noiembrie 1999 și a fost recunoscută de Adunarea Generală a Națiunilor Unite prin aceeași rezoluție prin care 2008 a fost declarat Anul Internațional al Limbilor.

miercuri, 25 octombrie 2017

Treceti Batalioane Romane Carpatii HD + versuri

La mulți ani, Armatei Române!

Ziua de 25 Octombrie este Ziua Armatei Române, o zi de glorie și de cinstire pentru eroismul și jertfele de care, de-a lungul vremii, armata noastra a dat dovadă, pentru apărarea unității naționale și integrității teritoriale a României.

joi, 19 octombrie 2017

Gib Mihăescu - 82 ani de la moarte

La 19 octombrie 1935 a trecut în neființă prozatorul şi dramaturgul vâlcean Gib Mihăescu, cunoscut pentru romanele
sale "Donna Alba", "Rusoaica", "La "Grandiflora" şi "Femeia de ciocolată".
Absolvent al școlii de ofițeri de infanterie, Gib Mihăescu a participat ca elev-ofițer în 1917, la luptele de la Mărășești-Mărăști-Oituz. A fost decorat pentru acte de bravură în timpul primului război mondial. După război a profesat avocatura la Drăgășani și la Chișinău.
Gib Mihăescu este un scriitor unic în literatura română, un fin cunoscător al obsesionalului erotic care destabilizează psihic şi moral.
S-a stins din viață bolnav de tuberculoză la doar 41 de ani. La vremea respectivă, Mihail Sebastian a scris un necrolog emoționant.
Despre omul Gib. Mihăescu, un lucru mai puțin cunoscut publicului este faptul că era preocupat de astronomie. Acesta îşi construise la Drăgăşani un observator astronomic de uz personal.

vineri, 6 octombrie 2017

Premiului Nobel pentru Literatură 2017

Laureatul Premiului Nobel pentru Literatură din acest an este Kazuo Ishiguro

Kazuo Ishiguro s-a născut pe 8 noiembrie 1954 în Nagasaki, Japonia, însă familia sa a emigrat în Marea Britanie pe când autorul avea cinci ani. La sfârşitul anului 1970, Ishiguro devenea absolvent al Universităţii din Kent, după care a urmat cursurile de scriere creativă la University of East Anglia.
A debutat ca prozator la 28 de ani cu romanul "Amintirea palidă a munţilor", pentru care a primit premiul "Winifred Holtby din partea Societății Regale de Literatură, tradus ulterior în treisprezece limbi. În 1986 i-a apărut al doilea roman, "Un artist al lumii trecătoare" (Polirom, 2005, 2013), nominalizat în același an la Premiul Booker şi tradus în paisprezece limbi. 1989 este pentru Ishiguro anul cel mai important al carierei, autorul obţinînd cu "Rămăşiţele zilei" (Polirom, 2002, 2012) râvnitul Premiu Booker. În 1995 Ishiguro a publicat "Nemângâiaţii", urmat de "Să nu mă părăseşti" (Polirom, 2006, 2011). În acelaşi an, Kazuo Ishiguro a primit distincţia de Ofițer al Imperiului Britanic pentru Servicii aduse Literaturii şi în 1998, Ordinul de Cavaler al Artelor și Literelor din partea statului francez. În 2015 îi apare romanul fantasy "Uriaşul îngropat" (Polirom, 2015).
Premiul Nobel i s-a acordat "pentru romanele sale de mare forță emoțională care dezvăluie abisul de dincolo de sentimentul nostru iluzoriu de conectare cu lumea" după cum spune motivația juriului.