Drum bun, plutonier Capsuna! Adio, Sebastian Papaiani

Actorul 𝗦𝗲𝗯𝗮𝘀𝘁𝗶𝗮𝗻 𝗣𝗮𝗽𝗮𝗶𝗮𝗻𝗶, cunoscut pentru rolurile sale din filme de comedie, dar şi pentru roluri în teatru, s-a stins din viaţă, marţi, 27 septembrie, la vârsta de 80 de ani.

27 septembrie - Sf Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Țării Românești

http://manastireaantim.ro/viata-activitatea-si-opera/

Viața, activitatea și opera - Sfânta Mănăstire Antim

Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, slujitor al Bisericii prin cuvânt și faptă „Sfinte Părinte Ierarhe Antim, cu vrednicie ai rânduit păstori și învățători turmei tale și cu înțelepciune dumnezeiască ai revărsat râurile sfintelor tale cuvinte. Viața ai…

manastireaantim.ro

𝗥.𝗜.𝗣. 𝗜𝗼𝗮𝗻 𝗚𝘆𝘂𝗿𝗶 𝗣𝗮𝘀𝗰𝘂 ....

𝗔𝗿𝘁𝗶𝘀𝘁𝘂𝗹 𝗜𝗼𝗮𝗻 𝗚𝘆𝘂𝗿𝗶 𝗣𝗮𝘀𝗰𝘂 𝗮 𝗶𝗻𝗰𝗲𝘁 𝗱𝗶𝗻 𝘃𝗶𝗮𝘁𝗮 𝗶𝗻 𝗮𝗰𝗲𝗮𝘀𝘁𝗮 𝗱𝗶𝗺𝗶𝗻𝗲𝗮𝘁𝗮, la vârsta de 55 de ani. Informația a fost confirmată de șeful ISU.
Născut la 31 august 1961, Ioan Gyuri Pascu a fost un muzician și un actor român, membru al grupului de umor Divertis din 1987.
𝗗𝘂𝗺𝗻𝗲𝘇𝗲𝘂 𝘀𝗮-𝗹 𝗼𝗱𝗶𝗵𝗻𝗲𝗮𝘀𝗰𝗮 𝗶𝗻 𝗽𝗮𝗰𝗲, 𝗶𝗮𝗿 𝗳𝗮𝗺𝗶𝗹𝗶𝗲𝗶 𝗶𝗻𝗱𝘂𝗿𝗲𝗿𝗮𝘁𝗲 𝘀𝗮-𝗶 𝗱𝗲𝗮 𝗺𝗮𝗻𝗴𝗮𝗶𝗲𝗿𝗲.

DIVERTIS - Balada Shogunului 1991

Balada Shogunului cu Ioan Gyuri Pascu in spectacolul Divertis de la Teatrul "Ion Creanga" 1991. Goldies !!!

youtube.com

Ziua Europeană a Limbilor - 26 septembrie

    Competențele lingvistice sunt o necesitate și un drept pentru TOTI: acesta este unul dintre mesajele principale ale Zilei Europene a Limbilor.

  Învățarea limbilor prezintă avantaje pentru toată lumea și pentru toate vârstele; niciodată nu este prea târziu pentru a învăța o limbă și pentru a profita de oportunitățile pe care le oferă. Cunoașterea, fie și a câtorva cuvinte în limba țării pe care o vizităm (pentru vacanțe, de exemplu), permite stabilirea de contacte de o mare bogăție.

      Învățarea limbilor altor popoare ne permite să ne înțelegem mai bine unii pe alții și să ne depășim diferențele culturale.

 

Obiectivele generale constau în a dezvolta o conștientizare:

        -  a bogăției diversității lingvistice a Europei, care trebuie să fie menținută și încurajată;
       -  a necesității diversificării gamei de limbi învățate (incluzând limbi mai puțin răspândite), care se traduce în plurilingvism;
    - a importanței dezvoltării cel puțin a unui anumit grad de competențe în două limbi sau mai mult, pentru o deplină participare la cetățenia democratică în Europa.

Niciodata toamna - Tudor Arghezi

Niciodata toamna nu fu mai frumoasa
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid asternut e sesul cu rnatasa.
Norilor copacii le urzesc brocarte.

Casele-adunate, ca niste urcioare
Cu vin ingrosat in fundul lor de lut.
Stau in tarmu-albastru-al riului de soare.
Din mocirla carui aur am baut.

Pasarile negre suie in apus.
Ca frunza bolnava-a carpenului sur
Ce se desfrunzeste, scuturind in sus
Foile.-n azur.

Cine vrea sa plinga, cine sa jeleasca
Vie sa asculte-ndemnul nenteles,
Si cu ochii-n facla plopilor cereasca
Sa-si ingroape umbra-n umbra lor. in ses.

22 septembrie - Echinocțiul de toamnă

Ca în fiecare an, la începutul ultimei decade a lunii septembrie atenția ne este îndreptată spre momentul în care pașim în toamna astronomică. Acesta este momentul echinocțiului de toamnă, când longitudinea astronomică a Soarelui atinge valoarea de 180°.
Punctul echinocțiului de toamnă, numit și „punct autumnal” , se află pe sfera cerească la intersecția eclipticii (ce reprezintă proiecția pe sfera cerească a planului orbitei Pământului) cu ecuatorul ceresc, pe care Soarele îl traversează la aceasta dată, trecând din emisfera nordică a sferei cerești în cea sudică. Aflându-se deci la această data în dreptul ecuatorului ceresc, Soarele va răsări și va apune chiar în punctele cardinale est și vest, durata zilelor fiind astfel egală, indiferent de latitudine, cu cea a nopților. Singurele excepții le întâlnim în regiunile polare, în zona polului nord incepând lunga noapte polară, iar în cea a polului sud Soarele ivindu-se deasupra orizontului, timp de 6 luni, până la momentul echinocțiului de primavară.
În emisfera sudică a Pământului, data de 22 septembrie marchează începutul primaverii.

Iluminarea planetei la echinocțiul de toamnă

La latitudinile tarii noastre, în aceste zile Soarele va culmina la amiază la o înălțime medie de 45°, ceea ce reprezintă jumătatea distanței unghiulare dintre zenit si orizont.
Începând de la această dată, durata zilelor va continua să scadă, iar cea a nopților să crească, până la data de 21 decembrie, când va avea loc momentul solstițiului de iarnă.

George Cosbuc - Vara

---

Priveam fără de ţintă-n sus -
Într-o sălbatică splendoare
Vedeam Ceahlăul la apus,
Departe-n zări albastre dus,
Un uriaş cu fruntea-n soare,
De pază ţării noastre pus.
Şi ca o taină călătoare,
Un nor cu muntele vecin
Plutea-ntr-acest imens senin
Şi n-avea aripi să mai zboare!
Şi tot văzduhul era plin
De cântece ciripitoare.

Privirile de farmec bete
Mi le-am întors către pământ -
Iar spicele jucau în vânt,
Ca-n horă dup-un vesel cânt
Copilele cu blonde plete,
Când saltă largul lor vestmânt.
În lan erau feciori şi fete,
Şi ei cântau o doină-n cor.
Juca viaţa-n ochii lor
Şi vântul le juca prin plete.
Miei albi fugeau către izvor
Şi grauri suri zburau în cete.

Cât de frumoasă te-ai gătit,
Naturo, tu! Ca o virgină
Cu umblet drag, cu chip iubit!
Aş vrea să plâng de fericit,
Că simt suflarea ta divină,
Că pot să văd ce-ai plăsmuit!
Mi-e inima de lacrimi plină,
Că-n ea s-au îngropat mereu
Ai mei, şi-o să mă-ngrop şi eu!
O mare e, dar mare lină -
Natură, în mormântul meu,
E totul cald, că e lumină!

George Coşbuc - Patria română

 

---

 

Patria ne-a fost pământul
Unde ne-au trăit strămoşii,
Cei ce te-au bătut pe tine,
Baiazide, la Rovine,
Şi la Neajlov te făcură
Fără dinţi, Sinane,-n gură,
Şi punând duşmanii-n juguri
Ei au frământat sub pluguri
Sângele Dumbrăvii-Roşii. -
Asta-i patria română
Unde-au vitejit strămoşii!

Patria ne e pământul
Celor ce suntem în viaţă,
Cei ce ne iubim frăţeşte,
Ne dăm mâna româneşte:
Numai noi cu-acelaşi nume,
Numai noi români pe lume
Toţi de-aceeaşi soartă data,
Suspinând cu toţi odată
Şi-având toţi o bucurie;
Asta-i patria română
Şi ea sfânta să ne fie!

Patria ne-o fi pământul
Unde ne-or trăi nepoţii,
Şi-ntr-o mândră Românie
De-o vrea cerul, în vecie,
S-or lupta să ne păzească
Limba, legea românească
Şi vor face tot mai mare
Tot ce românismul are:
Asta-i patria cea dragă
Şi-i dăm patriei române
Inima şi viaţa-ntreagă.

George Coşbuc - Noi vrem pământ!

---

Flămând şi gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut
Şi câine eu ţi-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Şi ham de cai, şi jug de boi
Dar vrem pământ!

O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
Băieţii tu-n război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Înjuri ce-avem noi drag şi sfânt:
Nici milă n-ai, nici crezământ!
Flămânzi copiii-n drum ne mor
Şi ne sfârşim de mila lor -
Dar toate le-am trăi uşor
De-ar fi pământ!

De-avem un cimitir în sat
Ni-l faceţi lan, noi, boi în jug.
Şi-n urma lacomului plug
Ies oase şi-i păcat!
Sunt oase dintr-al nostru os:
Dar ce vă pasă! Voi ne-aţi scos
Din case goi, în ger şi-n vânt,
Ne-aţi scos şi morţii din mormânt; -
O, pentru morţi şi-al lor prinos
Noi vrem pământ!

Şi-am vrea şi noi, şi noi să ştim
Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,
Că nu-şi vor bate-ai voştri joc
De noi, dacă murim.
Orfani şi cei ce dragi ne sunt
De-ar vrea să plângă pe-un mormânt,
Ei n-or şti-n care şanţ zăcem,
Căci nici pentr-un mormânt n-avem
Pământ - şi noi creştini suntem!
Şi vrem pământ!

N-avem nici vreme de-nchinat.
Căci vremea ni-e în mâni la voi;
Avem un suflet încă-n noi
Şi parcă l-aţi uitat!
Aţi pus cu toţii jurământ
Să n-avem drepturi şi cuvânt;
Bătăi şi chinuri, când ţipăm,
Obezi şi lanţ când ne mişcăm,
Şi plumb când istoviţi strigăm
Că vrem pământ!

Voi ce-aveţi îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi strămoşi şi taţi
Noi mame şi surori şi fraţi!
În lături, venetici!
Pământul nostru-i scump şi sfânt,
Că el ni-e leagăn şi mormânt;
Cu sânge cald l-am apărat,
Şi câte ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat -
Noi vrem pământ!

N-avem puteri şi chip de-acum
Să mai trăim cerşind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luaţi din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!

GEORGE COSBUC

20 septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistrița-Năsăud, azi Coșbuc, județul Bistrița-Năsăud s-a născut George Coșbuc (d. 9 mai 1918, București) a fost un poet, critic literar, ocazional și traducător român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916.
Poezia sa aparține patrimoniului cultural național și, deși este considerat un poet care a scris poezii care se recitau la serbările școlare sau populare, creația sa îl recomandă drept un autor clasic al literaturii române, un om cu un gust literar desăvîrșit și un autor canonic, care nu poate lipsi din manualele școlare nici în ziua de azi. A dus, de asemenea, o prodigioasă activitate de iluminare a țăranilor, e un precursor al mișcării poporaniste și un tehnician desăvîrșit al prozodiei, folosea o gamă foarte variată de picioare metrice și de ritmuri, de la cele ale poeziei populare la terza rima. A dat o versiune completă a operei lui Dante, Divina comedie. A tradus foarte mult din lirica străină și a adaptat prin localizare la sufletul și mediul țărănesc Eneida și Odiseea (Iliada a fost tradusă de contemporanul său, George Murnu) și a introdus specii ale poeziei orientale, cum ar fi gazelul, în poezia română. Toate aceste calități îl recomandă pentru poziția pe care o ocupă, de autor clasic, dar mai ales simțul echilibrului și faptul că a scos în evidență partea solară, idilică, a sufletului țăranului român.

18 septembrie 2012, la București a murit Romulus Vulpescu (n. 5 aprilie 1933, Oradea) a fost un poet, scriitor, traducător, editor, publicist și politician român. 

GEORGE BACOVIA

17 septembrie 1881, la Bacău s-a născut George Bacovia (d. 22 mai 1957, București) ... scriitor român format la școala simbolismului literar francez. Este autorul unor volume de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaște treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoașterea sa drept cel mai important poet simbolist român și unul dintre cei mai importanți poeți din poezia română modernă.

Dan Spătaru - Când merg copiii la școală

Dăscăliţa - Octavian Goga

---

 

Când, tremurându-şi jalea şi sfiala,
Un cânt pribeag îmbrăţişează firea,
Şi-un trandafir crescut în umbră moare,
Şi soare nu-i să-i plângă risipirea,
Eu plâng atunci, căci tu-mi răsai în zare,
A vremii noastre dreaptă muceniţă,
Copil blajin, cuminte prea devreme,
Sfielnică, bălaie dăscăliţă.

Ca strălucirea ochilor tăi limpezi,
Poveste nu-i mai jalnic povestită,
Tu eşti din leagăn soră cu sfiala,
Pe buza ta n-a tremurat ispită.
Cununa ta de zile şi de visuri
Au împletit-o rele ursitoare,
Ca fruntea ta nu-i frunte de zăpadă,
Şi mână nu-i atâtea ştiutoare.

Moşnegi, ceteţi ai cărţilor din strană,
Din graiul tău culeg învăţătură,
E scrisă parcă-n zâmbetele tale
Seninătatea slovei din scriptură.
În barba lor, căruntă ca amurgul,
Ei strâng prinosul lacrimilor sfinte,
Căci văd aievea întrupat ceaslovul
În vorba ta domoală şi cuminte.

La tine vin nevestele să-şi plângă
Feciorii duşi în slujbă la-mpăratul,
Şi tu ascunzi o lacrimă-ntre slove,
În alte ţări când le trimiţi oftatul...
Şi fete vin, să le-nfloreşti altiţa,
La pragul tău e plină ulicioara,
Şi fetele îşi şopotesc în taină:
"Ce mâini frumoase are domnişoara!"

...Aşa, grijind copiii altor mame,
Te stingi zâmbind în calea ta, fecioară,
Iar căpătâiul somnului tău vitreg
De-un vis deşert zadarnic se-nfioară.
Tu parc-auzi cum picură la geamuri
Un ciripit de pui de rândunică
Şi-un gând răzleţ îţi înfierbântă tâmpla,
Cu tine-adoarme-o dulce, sfântă frică.

Sfios, amurgul toamnei mohorâte
Îşi mişcă-ncet podoaba lui bolnavă,
Ca din cădelniţi fumul de tămâie,
Prelung se zbate frunza din dumbravă.
Tu stai în prag, şi din frăgar o frunză
La sânul tău s-a coborât să moară,
Iar vântul spune crengilor plecate
Povestea ta, frumoasă domnişoară...

PRIMA ZI DE SCOALA

Sunetul clopoțelului ce anunță începerea noului an scolar 2016 - 2017, să vestească un an cu succese și rezultate foarte bune, pentru care să vă bucurați la sfârșitul anului! Mult succes copii, dascăli, părinți și bunici! În același timp, vă dorim multă baftă la examenele care vă așteaptă pe unii dintre voi!

11 septembrie 2001. Statele Unite deveneau victima celui mai sângeros atentat.

Se împlinesc 15 ani de la atentatele din 11 septembrie, ziua despre care s-a spus că a schimbat istoria lumii. Trei mii de oameni, între care patru români, au murit atunci în atacurile sinucigaşe ale teroriştilor din Al Qaida.

5 septembrie 1858, la Pleșești, azi județul Vaslui, s-a născut Alexandru Vlahuță (d. 19 noiembrie 1919, București) - scriitor român, una dintre cele mai cunoscute cărți ale sale fiind România Pitorească, despre care Dumitru Micu spune că este un „atlas geografic comentat, traversat de o caldă iubire de țară”. Alexandru Vlahuță a fost un poet mai puțin cunoscut în principal din cauza poeziilor extrem de acide la adresa guvernanților. 

Ce fericiți am fi-mpreună - Alexandru Vlahuță

Margareta Paslaru _ Lasa mi, toamna, pomii verzi!

Resursă electronică online: 40 de ani de la construirea Transfăgărăşanului (informaţie-documentar multimedia)

Resursă electronică online: 40 de ani de la construirea Transfăgărăşanului (informaţie-documentar multimedia)

https://www.istorielocala.ro/index.php?option=com_k2&view=item&id=1533:40-de-ani-de-construirea-transf%C4%83g%C4%83r%C4%83%C5%9Fanului&Itemid=203

Include documentarul video „Enigma Transfăgărăşanului” (2008), în care este intervievat generalul Nicolae Mazilu, personalitate vâlceană.

Emotie de toamnă - Nichita Stănescu

Emotie de toamnă

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.

Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.