Dor de tată – Marin Sorescu
Când sunt copiii noştri mici
Noi pentru ei suntem TĂTICI
Ce gingaş e şi sună bine
TĂTICULE, mi-e dor de tine!
Noi pentru ei suntem TĂTICI
Ce gingaş e şi sună bine
TĂTICULE, mi-e dor de tine!
Dar anii trec şi deodată …
Nu mai eşti TĂTIC, acum eşti TATĂ
Dar şi aşa tot sună bine
TATA, îmi este dor de tine!
Nu mai eşti TĂTIC, acum eşti TATĂ
Dar şi aşa tot sună bine
TATA, îmi este dor de tine!
Dar viaţa e un foc de paie
Şi vrei nu vrei, ajungi TATAIE
Iar vorba ta, în râs e luată
TATAIE, ia mai las-o baltă!
Şi vrei nu vrei, ajungi TATAIE
Iar vorba ta, în râs e luată
TATAIE, ia mai las-o baltă!
Şi-n anii care-ţi mai rămân
Te vor numi doar ĂL BĂTRÂN
Şi vorba lor te năuceşte
BĂTRÂNE, ce-i mai trebuieşte?
Te vor numi doar ĂL BĂTRÂN
Şi vorba lor te năuceşte
BĂTRÂNE, ce-i mai trebuieşte?
Copile, tu să ai ştiinţă
Am fost un tată cu credinţă
Şi din puţin, de-a fost să fie,
Eu am răbdat şi ţi-am dat ţie.
Am fost un tată cu credinţă
Şi din puţin, de-a fost să fie,
Eu am răbdat şi ţi-am dat ţie.
Dar fă-mi, te rog, o bucurie
La cimitir, de vii la mine
Sâ-mi zici ca în copilărie:
TĂTICULE, mi-e dor de tine !
La cimitir, de vii la mine
Sâ-mi zici ca în copilărie:
TĂTICULE, mi-e dor de tine !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu