„Nu plange, Maica Romanie,
Ca am sa mor neimpartasit!
Un glont pornit spre pieptul tau,
Cu pieptul meu eu l-am oprit.
Nu plange, Maica Romanie!
E randul nostru sa luptam
Și din pamantul ce ne arde
Nici o farama sa nu dam!
Nu plange, Maica Romanie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii nostri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o stim!
Nu plange, Maica Romanie !
Aduna tot ce-i bun sub soare;
Ne cheama si pe noi la praznic,
Cand Romania va fi Mare!”
Poezie gasita in ranita unui soldat mort ȋn toamna anului 1918, pe muntele Sorica, din Carpatii de Curbura
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu