27 noiembrie 1924, la Galați s-a născut Nina Cassian (nume la naștere Renée Annie Cassian, d. 15 aprilie 2014, New York) a fost o poetă, eseistă și traducătoare română, de origine evreiască. 

27 noiembrie 1940, la Strejnic, județul Prahova a fost asasinat Patriarhul Culturii Românești, Nicolae Iorga ( n. 5 iunie 1871, Botoșani) - istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician român. După aflarea veștii asasinării lui Iorga, 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă.

25 noiembrie - Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor.

O realitate extrem de dureroasă a zilelor noastre este violența asupra femeii și asupra fetelor. Prin acțiunea noastră de astăzi de vrem să aduce în prim plan frumusețea și gingășia femeii redată de marii poeți români în poeziile lor. Chiar dacă la noi în familie sau în cercul nostru de prieteni acest lucru nu are loc, trebuie să conştientizăm existenţa și gravitatea lui, și să luă atitudine atunci când avem posibilitatea, inclusiv pentru introducerea unor reglementări legale care să facă din abuzul și violența asupra femeii o amintire urâtă.

George Țărnea - poetul iubirii (10 noiembrie 1945 - 2 mai 2003)

"Dac-ai să vrei, vreodată, să mai zbori,
Am să mă-ntorc la tine, dintre nori,
Pe unde-mi fac eu veacul, căutând
Poeme tandre, de păstrat în gând
Şi de rostit atunci când nu mai poţi
nici un cuvânt cuprinzător să scoţi –
Măsură pentru toate câte-au fost
Dar nu mai par să aibă nici un rost...
Am să mă-ntorc la tine, dintre nori,
Dac-ai să vrei, vreodată, să mai zbori"
(George Țărnea, Reflex 4)

Poetul vâlcean George Țărnea s-a născut pe 10 noiembrie 1945, în localitatea Șirineasa. A fost numit poetul iubirii pentru sensibilitatea pe care a transmis-o în poeziile lui. A scris 26 de volume începând din 1972, iar anul trecut, cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la naștere, a fost publicat volumul postum “Cu privire la iubire”, dedicat unui poem olograf al lui poetului.
Multe dintre poeziile sale au fost traduse și publicate și în limba italiană, în revista „Pagine”. A avut o activitate jurnalistică intensă și a colaborat cu Televiziunea Română și cu Radioul Național.
A fost director artistic a numeroase festivaluri și concursuri artistice. A publicat constant în cele mai importante reviste culturale românești, printre care „România Literară”, „Convorbiri Literare”, „Orizont”, „Timpul” și „Cuvântul”. S-a stins din viață la 2 mai 2003, la București.
A fost distins cu premii pentru poezie în țară și în străinătate, printre care și prestioasa distincție italiană Premio Capri, în anul 1991. Din 1972, a devenit membru al Uniunii Scriitorilor.
Versurile lui George Țărnea au inspirat numeroase melodii cântate de artiști români
https://www.youtube.com/watch…
Astăzi Biblioteca Județeană Antim Ivireanul Vâlcea îi invită pe iubitorii de poezie, începând cu ora 12.00, la evenimentul cultural “George Țărnea, poetul iubirii”. organizat la Sala Multimedia.

8 noiembrie - Sfintii Arhangheli Mihail si Gaviil

Pe 8 noiembrie, când creştinii marchează sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, numiţi în tradiţia românească şi Sfinţii Voievozi (ai oştirilor cereşti), peste un milion de români îşi sărbătoresc ziua numelui. Aceştia poartă numele Mihai, Mihaela, Gavril, Gabriel, Gabriela sau derivate din acestea.
Potrivit unor tradiţii populare, Arhanghelii Mihail şi GavriIl preiau sufletele celor morţi şi le conduc, după caz, în Rai sau în Iad, fiind înfăţişaţi cu aripi şi cu săbii. Ei sunt recunoscuţi de creştinătate ca îngeri, cei mai de seamă mijlocitori ai Lui Dumnezeu.

"Mihail" este împlinitorul dreptăţii dumnezeieşti, purtând în mâna dreaptă sabia de foc. La porunca Domnului, el l-a alungat din cer pe Lucifer, îngerul răzvrătit. Este rânduit de Dumnezeu ca dreptatea sa să biruiască în istoria mântuirii. Potrivit tradiţiei, la judecata de la sfârşitul chipului acestei lumi, morţii vor învia la glasul trâmbiţei sale. Misiunile acestui arhanghel sunt numeroase: el transmite rugăciunile adresate de credincioşi Tatălui Ceresc; este cel dintâi dintre îngerii păzitori care s-a luptat cu îngerii răzvrătiţi alături de Satana împotriva Lui Dumnezeu; tot Sfântul Arhanghel Mihail conduce sufletele morţilor spre poarta paradisului şi reprezintă principalul protector al oştirii creştine.
"Gavriil" apare în ambele Testamente drept călăuzitorul spre adevăr şi vestitorul ceresc cel mai de seamă al Cuvântului Dumnezeiesc. El a vestit că Fiul Lui Dumnezeu se va întrupa din Fecioara Maria pentru mântuirea neamului omenesc. Tradiţia creştină mărturiseşte că Arhanghelul Gavriil a fost îngerul înveşmântat în alb care a răsturnat piatra de pe uşa mormântului Lui Hristos şi este recunoscut ca martor al Învierii Domnului. În icoane apare în veşminte sacerdotale, purtând în mână ori un crin, semnul veştii celei bune, ori o sferă cu însemnele Lui Hristos, arătând că el este mesagerul mântuirii umanităţii.
Chipurile celor doi arhangheli sunt pictate pe uşile altarelor bisericeşti – Sfântul Mihail este pictat pe uşa dinspre nord, iar Sfântul Gavriil pe cea dinspre sud.
Numele "Mihail", de origine evreiască (Miha’El) se tălmăceşte „Cine este ca Dumnezeu?” În româneşte, nemele cele mai frecvente astăzi sunt Mihai, Mihail, Mihnea, Mihaela, cu diminutivele Mihăiţă, Mişa sau Michi. Dintre formele mai vechi, multe au supravieţuit doar ca nume de familie – Mihăilă, Mihalache, Mihalcea, Mihu etc.
"Gabri’El" înseamnă în evreieşte „Dumnezeu a fost puternic!”, derivatele folosite din numele de Gavriil fiind Gabriel, Gabriela, Gabi, Găbiţă, Gavrilă etc.
La mulți ani cu bucurii tuturor sărbătoriților de astăzi!

Bram Stoker - 169

Scriitorul Bram Stoker (1847 -1912), s-a născut în Dublin, iar până la publicarea romanului gotic “Dracula”, scrisese numai patru cărţi. Nici una dintre ele nu i-a adus celebritatea, aceasta a venit abia după moartea scriitorului când cititorii au început să devină interesați de misteriosul conte transilvănean, personajul din "Dracula".
Romanul Dracula a fost scris în anul 1897 și a provocat multe comentarii în critica vremii, dar întrebări referitoare la susele de inspirație au început să apară mult mai târziu. O informație importantă în explicarea genezei personajului vine chiar de la Irving Stoker, fiul autorului, care a declarat că tatăl său afirmase că ideea cărții i-a venit în urma unui coșmar avut după ce a mâncat prea mulți “crabi cu sos”. Dacă a fost așa, mărturisirea nu e originală, deoarece unele dintre cele mai bune romane gotice au fost scrise în urma unor vise, după cum au afirmat autorii lor– de exemplu Mary Shelley, Frankenstein. Chiar dacă admitem că Stoker a fost inspirat de un vis, asocierea personajului vampir Dracula cu personajul istoric s-a dovedit a fi mult mai greu de explicat și a generat un întreg proces de cercetare și de imaginație.
Florence Stoker, soția autorului, a vândut notele manuscrise ale romanului Dracula după moartea lui Bram Stoker, iar acestea au rămas în uitare până 1972, când doi cercetători - Raymond McNally și Radu Florescu - le-au descoperit în Muzeul Rosenbach & Biblioteca din Philadelphia. Odată făcute publice, notițele au atras atenția documentariștilor și istoricilor care au început speculațiile referitoare la posibila metamorfozare a lui Vlad Țepeș în Contele Dracula.
Domnitorul Vlad al III-lea, supranumit "Vlad Țepeș”, fiul lui Vlad Dracul, este redat ca "Dracula voievod" în câteva texte englezești. El împărtășește un detaliu biografic cheie cu Dracula, personajul fictiv al lui Stoker: ambii au luptat împotriva turcilor.
De-a lungul timpului au apărut nenumărate teorii și scenarii referitoare la modul in care Stoker a ales numele Dracula pentru personaj său vampiric. E posibil ca Bram Stoker să fi auzit povești despre Vlad Țepeș și despre pedepsele lui sângeroase după reprezentația "The Dead Heart" de la unul dintre actorii principali. De asemenea, este cunoscut că British Museum editase în perioada de dinaintea publicării lui Dracula câteva broșuri despre Vlad al III-lea, dar este puțin probabil ca autorul irlandez să le fi citit. Pe de altă parte, tema vampirilor era deja comună în folclorul și în literatura vremii. Tot felul de referiri la metodele de ucidere a vampirilor apareau într-o carte de superstiții care circula prin Transilvania, pe care este posibil ca Stoker să o fi citit, după cum a studiat și cronicile medievale săseşti, unde a întâlnit numele Dracula, "Fiul Dracului".
Asocierea Castelului Bran cu locul de desfășurare al povestirii nu a fost greu de făcut având în vedere arhitectura și situarea lui geografică. Faptul că Vlad Țepeș s-a născut în Transilvania, că ar fi „tras in țeapă” până la 80.000 de inamici și că Transilvania era un spațiu misterios sunt probabil argumentele care au dus la crearea mitului Dracula.

Albert Camus: 103 ani de la naștere

Albert Camus, laureat al Premiului Nobel, s-a născut pe 7 noiembrie 1913 în Alger.
Copilaria grea, petrecută într-un mediu ostil aflat la limita subzistenței nu l-a descurajat câtuși de puțin pe Albert, cel de-al doilea copil al familiei Camus. Și-a pierdut tatăl în Primul Război Mondial, iar mama muncea într-o fabrică de cartușe pentru a-și întreține familia. Lipsit de influența paternă și martor al efortului zilnic al mamei lui, Albert Camus se considera totuși un om norocos care a avut ocazia sa înveţe de timpuriu lecţiile de la viaţă. A fost un atlet foarte bun, dar la numai 17 ani s-a îmbolnăvit de tuberculoză, ceea ce l-a determinat să renunțe la sport.

S-a concentrat pe studiu și curând a câștigat o bursă la o prestigioasă școală franceză din Alger. A intenționat să devină profesor de filozofie, dar un grav puseu al tuberculozei l-a împiedicat să urmează această carieră. În schimb s-a apropiat de o trupă de teatru din Alger pentru care a scris și, mai apoi, a produs piese de teatru. În paralel a început să lucreze ca jurnalist, meserie care l-a atras și în care simțea că se poate manifesta fără restricții.
La vârsta de 25 de ani, Albert Camus s-a mutat în Franța. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial s-a alăturat Rezistenței franceze și a continuat să scrie pentru un ziar liberal. Camus s-a remarcat prin opiniile sale ca jurnalist politic până în 1947. În același timp, bazându-se pe experiența acumulată, Camus a scris piese de teatru, romane și eseuri filosofice.
În 1942, în eseul "Mitul lui Sisif", Camus își exprima câteva dintre întrebările filozofice pe care le aborda, de asemenea, în mai multe lucrări literare. "Mitul lui Sisif" analizează nihilismul, absurditatea și inutilitatea muncii umane având în vedere inevitabilitatea morții. Camus a susținut că omul trebuie să-și alcătuiască un drum propriul și să se bucure de eforturile luptei sale, în ciuda lipsei lor de semnificație la final. A continuat să exploreze aceste teme în primul său roman, Străinul (1942). În 1947, romanul Ciuma descrie cum niște personajele mențin demnitatea și loialitatea în fața unei epidemii într-un oraș algerian.
În romanele sale ulterioare, eseuri, piese de teatru, Albert Camus a explorat căutarea ordinii morale. Traumele din copilărie le-a explorat până la autoanihilare, identificându-l pe autor cu unele personaje ale operei sale, un «exilat din lume dar totuşi în contact cu ea». A câștigat Premiul Nobel pentru literatură în 1957, iar trei ani mai târziu a murit într-un accident de mașină, la 46 de ani.