Seceta a ucis orice boare de vânt.
Soarele s-a topit şi a curs pe pământ.
A rămas cerul fierbinte şi gol.
Ciuturile scot din fântână nămol.
Peste păduri tot mai des focuri, focuri
Dansează sălbatice, satanice jocuri.
Mă iau după tata la deal printre târşuri,
Şi brazii mă zgârie, răi şi uscaţi.
Pornim amândoi vânătoarea de capre,
Vânătoarea foametei în munţii Carpaţi.
Setea mă năruie. Fierbe pe piatră
Firul de apă prelins din cişmea.
Tâmpla apasă pe umăr. Păşesc ca pe-o altă
Planetă, imensă, străină şi grea.
Aşteptăm într-un loc unde încă mai sună,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Când va scăpăta soarele, când va licări luna,
Aici vor veni în şirag să se-adape
Una câte una căprioarele.
Spun tatii că mi-i sete şi-mi face semn să tac.
Ameţitoare apă, ce limpede te clatini!
Mă simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege şi de datini.
Cu foşnet veştejit răsuflă valea.
Ce-ngrozitoare înserare pluteşte-n univers!
Pe zare curge sânge şi pieptul mi-i roşu, de parcă
Mâinile pline de sânge pe piept mi le-am şters.
Ca pe-un altar ard ferigi cu flăcări vineţii,
Şi stelele uimite clipiră printre ele.
Vai, cum aş vrea să nu mai vii, să nu mai vii,
Frumoasă jertfă a pădurii mele!
Ea s-arătă săltând şi se opri
Privind în jur c-un fel de teamă,
Şi nările-i subţiri înfiorară apa
Cu cercuri lunecoase de aramă.
Sticlea în ochii-i umezi ceva nelămurit,
Ştiam că va muri şi c-o s-o doară.
Mi se părea că retrăiesc un mit
Cu fata prefăcută-n căprioară.
De sus, lumina palidă, lunară,
Cernea pe blana-i caldă flori stinse de cireş.
Vai, cum doream ca pentru-ntâia oară
Bătaia puştii tatii să dea greş!
Dar văile vuiră. Căzută în genunchi,
Îşi ridicase capul, îl clătină spre stele,
Îl prăvăli apoi, stârnind pe apă
Fugare roiuri negre de mărgele.
O pasăre albastră zvâcnise dintre ramuri,
Şi viaţa căprioarei spre zările târzii
Zburase lin, cu ţipăt, ca păsările toamna
Când lasă cuiburi sure şi pustii.
Împleticit m-am dus şi i-am închis
Ochii umbroşi, trist străjuiţi de coarne,
Şi-am tresărit tăcut şi alb când tata
Mi-a şuierat cu bucurie: - Avem carne!
Spun tatii că mi-i sete şi-mi face semn să beau.
Ameţitoare apă, ce-ntunecat te clatini!
Mă simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege şi de datini...
Dar legea ni-i deşartă şi străină
Când viaţa-n noi cu greu se mai anină,
Iar datina şi mila sunt deşarte,
Când soru-mea-i flămândă, bolnavă şi pe moarte.
Pe-o nară puşca tatii scoate fum.
Vai, fără vânt aleargă frunzarele duium!
Înalţă tata foc înfricoşat.
Vai, cât de mult pădurea s-a schimbat!
Din ierburi prind în mâini fără să ştiu
Un clopoţel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima căprioarei şi rărunchii.
Ce-i inimă? Mi-i foame! Vreau să trăiesc, şi-aş vrea...
Tu, iartă-mă, fecioară - tu, căprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Şi codrul, ce adânc!
Plâng. Ce gândeşte tata? Mănânc şi plâng. Mănânc!
joi, 22 decembrie 2016
22 decembrie 1956, la București a murit Nicolae Labiș (n. 2 decembrie
1935, Poiana Mărului, comuna Mălini, județul Baia, în prezent județul
Suceava) - poet român. Criticul Eugen Simion l-a supranumit „buzduganul
unei generații”.
În noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, la scurt timp după aniversarea împlinirii a 21 de ani, Labiș, care petrecuse câteva ore în compania unor cunoștințe, a fost victima unui grav accident de tramvai.
După ce i-a fost refuzată internarea la spitatele Colțea și Central, spre zori zilei de 10 decembrie a fost internat la Spitalul de Urgență. În ciuda eforturilor medicilor și o mobilizare spirituală a colegilor săi scriitori, cunoștințe și prieteni, starea lui s-a înrăutățit inexorabil, iar la 22 decembrie 1956, la ora 2 dimineața, a decedat.
În noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, la scurt timp după aniversarea împlinirii a 21 de ani, Labiș, care petrecuse câteva ore în compania unor cunoștințe, a fost victima unui grav accident de tramvai.
După ce i-a fost refuzată internarea la spitatele Colțea și Central, spre zori zilei de 10 decembrie a fost internat la Spitalul de Urgență. În ciuda eforturilor medicilor și o mobilizare spirituală a colegilor săi scriitori, cunoștințe și prieteni, starea lui s-a înrăutățit inexorabil, iar la 22 decembrie 1956, la ora 2 dimineața, a decedat.
miercuri, 21 decembrie 2016
Solstitiul de iarna 2016
Solstitiul de iarna 2016! Ce se intampla pe cer in cea mai lunga noapte din an!
http://romaniaonline.info/solstitiul-de-iarna-2016-ce-se-intampla-pe-cer-in-cea-mai-lunga-noapte-din-an/#
marți, 13 decembrie 2016
Nichita Stănescu - Ce bine că eşti
E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.
Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.
Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.
Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.
Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.
Nichita Stanescu
13 decembrie 1983 în Spitalul Fundeni din Bucureşti a murit Nichita
Stănescu (n. 31 martie 1933, Ploieşti, judeţul Prahova). A fost un poet,
scriitor şi eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române.
Considerat atât de critica literară cât şi de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuşi o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”, Nichita Stănescu aparţine temporal, structural şi formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960 - 1970. Nichita Stănescu a fost considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu şi Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime şi intensitate remarcabilă, făcând parte din categoria foarte rară a inovatorilor lingvistici şi poetici.
A fost laureat al Premiului Herder.
Considerat atât de critica literară cât şi de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuşi o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”, Nichita Stănescu aparţine temporal, structural şi formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960 - 1970. Nichita Stănescu a fost considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu şi Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime şi intensitate remarcabilă, făcând parte din categoria foarte rară a inovatorilor lingvistici şi poetici.
A fost laureat al Premiului Herder.
joi, 8 decembrie 2016
Marin Sorescu - Am legat…
Am legat copacii la ochi
Cu-o basma verde
si le-am spus sa ma gaseasca.
si copacii m-au gasit imediat
Cu un hohot de frunze.
Am legat pasarile la ochi
Cu-o basma de nori
si le-am spus sa ma gaseasca.
si pasarile m-au gasit
Cu un cântec.
Am legat tristetea la ochi
Cu un zâmbet,
si tristetea m-a gasit a doua zi
Într-o iubire.
Am legat soarele la ochi
Cu noptile mele
si i-am spus sa ma gaseasca.
Esti acolo, a zis soarele,
Dupa timpul acela,
Nu te mai ascunde.
Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
si toate sentimentele
Pe care am încercat sa le leg
La ochi.
Cu-o basma verde
si le-am spus sa ma gaseasca.
si copacii m-au gasit imediat
Cu un hohot de frunze.
Am legat pasarile la ochi
Cu-o basma de nori
si le-am spus sa ma gaseasca.
si pasarile m-au gasit
Cu un cântec.
Am legat tristetea la ochi
Cu un zâmbet,
si tristetea m-a gasit a doua zi
Într-o iubire.
Am legat soarele la ochi
Cu noptile mele
si i-am spus sa ma gaseasca.
Esti acolo, a zis soarele,
Dupa timpul acela,
Nu te mai ascunde.
Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
si toate sentimentele
Pe care am încercat sa le leg
La ochi.
8 decembrie 1996, la Bucureşti a murit Marin Sorescu (n. 19 februarie
1936, Bulzeşti, judeţul Dolj)
A fost un scriitor român, membru titular (din 1992) al Academiei Române.
Marin Sorescu a fost poet, dramaturg, prozator, eseist şi traducător. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de ţări, totalizând peste 60 de cărţi apărute în străinătate. S-a făcut remarcat şi prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziţii în ţară şi în străinătate.
Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de parodii "Singur printre poeţi". Până la moartea sa (în 1996) mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei româneşti contemporane. În 1966 primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul "Poeme", reuşind să repete această performanţă de încă 5 ori pe parcursul carierei sale.
Printre volumele cele mai cunoscute se numără "Tuşiţi" (1970), "Suflete, bun la toate" (1972), precum şi ciclul de 4 volume intitulat "La lilieci" (1975, 1977, 1980, 1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poartă acest nume.
Poezia lui Sorescu acoperă o zonă literară largă, stilul său ironic şi degajat trezind în cititor spiritul ludic al copilăriei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici ("Unde fugim de acasă?" - 1967, "Cirip-ciorap" - 1993). La moartea scriitorului au rămas în manuscris cincisprezece volume, poezie, eseu, jurnal şi roman.
A fost un scriitor român, membru titular (din 1992) al Academiei Române.
Marin Sorescu a fost poet, dramaturg, prozator, eseist şi traducător. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de ţări, totalizând peste 60 de cărţi apărute în străinătate. S-a făcut remarcat şi prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziţii în ţară şi în străinătate.
Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de parodii "Singur printre poeţi". Până la moartea sa (în 1996) mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei româneşti contemporane. În 1966 primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul "Poeme", reuşind să repete această performanţă de încă 5 ori pe parcursul carierei sale.
Printre volumele cele mai cunoscute se numără "Tuşiţi" (1970), "Suflete, bun la toate" (1972), precum şi ciclul de 4 volume intitulat "La lilieci" (1975, 1977, 1980, 1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poartă acest nume.
Poezia lui Sorescu acoperă o zonă literară largă, stilul său ironic şi degajat trezind în cititor spiritul ludic al copilăriei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici ("Unde fugim de acasă?" - 1967, "Cirip-ciorap" - 1993). La moartea scriitorului au rămas în manuscris cincisprezece volume, poezie, eseu, jurnal şi roman.
luni, 5 decembrie 2016
Comemorare - Zaharia Stancu
5 decembrie 1974, la Bucureşti a murit Zaharia Stancu (n. 5 octombrie
1902, Salcia, judeţul Teleorman) a fost un scriitor român, poet,
romancier, prozator, director de teatru, jurnalist şi publicist,
academician, laureat al Premiului Herder.
A fost şi continuă să fie controversat din cauza atitudinii politice reflectate în parte din literatura sa.
Zaharia Stancu s-a născut în 1902 în localitatea Salcia, judeţul Teleorman, în Câmpia Dunării. După ce a abandonat şcoala la vârsta de 13 ani, a lucrat în diverse meserii până în 1919, când şi-a continuat studiile de literatură şi filosofie la Universitatea din Bucureşti.
După ce a primit diploma de licenţă (1933), a lucrat ca editor, a condus sau a colaborat la reviste precum Azi, Lumea Românească, Revista română, Gândirea.
A fost recunoscut atât ca poet cât şi ca prozator de valoare încă din perioada interbelică, in cercurile literare şi de către publicul larg.
Gloria şi recunoaşterea majoră le-a cunoscut însă după război, fiind promovat de puterea comunistă din raţiuni ideologice.
A fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti (1946-1952, 1958-1968), membru al Comitetului de direcţie al Editurii pentru Literatură şi Artă (din 1948), preşedinte al Uniunii Scriitorilor (din 1947) şi al Societăţii Scriitorilor Democraţi din România (din 1948). A publicat romanul Desculţ în anul 1948, opera sa angajată fiind inclusă în toate programele şcolare din perioada comunistă.
A fost exclus din Partidul Muncitoresc Român, apoi reprimit.
A fost descris ca „intelectual de servici” al regimului din cauza faptului că s-a manifestat oportun la adresa unor scriitori ca Howard Fast sau Boris Pasternak.
În 1955 a devenit membru titular al Academiei Republicii Populare Române, după ce se afirmase deja plenar în viaţa politică, ca deputat în Marea Adunare Naţională (1948-1952), imediat după proclamarea Republicii. În 1966, la un an de la instalarea la putere a lui Ceauşescu, Stancu a preluat, pentru al doilea mandat, şefia Uniunii Scriitorilor.
A fost sărbătorit cu fast la aniversarea a 70-a.
A încetat din viaţă în 1974, la vârsta de 72 de ani.
A fost şi continuă să fie controversat din cauza atitudinii politice reflectate în parte din literatura sa.
Zaharia Stancu s-a născut în 1902 în localitatea Salcia, judeţul Teleorman, în Câmpia Dunării. După ce a abandonat şcoala la vârsta de 13 ani, a lucrat în diverse meserii până în 1919, când şi-a continuat studiile de literatură şi filosofie la Universitatea din Bucureşti.
După ce a primit diploma de licenţă (1933), a lucrat ca editor, a condus sau a colaborat la reviste precum Azi, Lumea Românească, Revista română, Gândirea.
A fost recunoscut atât ca poet cât şi ca prozator de valoare încă din perioada interbelică, in cercurile literare şi de către publicul larg.
Gloria şi recunoaşterea majoră le-a cunoscut însă după război, fiind promovat de puterea comunistă din raţiuni ideologice.
A fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti (1946-1952, 1958-1968), membru al Comitetului de direcţie al Editurii pentru Literatură şi Artă (din 1948), preşedinte al Uniunii Scriitorilor (din 1947) şi al Societăţii Scriitorilor Democraţi din România (din 1948). A publicat romanul Desculţ în anul 1948, opera sa angajată fiind inclusă în toate programele şcolare din perioada comunistă.
A fost exclus din Partidul Muncitoresc Român, apoi reprimit.
A fost descris ca „intelectual de servici” al regimului din cauza faptului că s-a manifestat oportun la adresa unor scriitori ca Howard Fast sau Boris Pasternak.
În 1955 a devenit membru titular al Academiei Republicii Populare Române, după ce se afirmase deja plenar în viaţa politică, ca deputat în Marea Adunare Naţională (1948-1952), imediat după proclamarea Republicii. În 1966, la un an de la instalarea la putere a lui Ceauşescu, Stancu a preluat, pentru al doilea mandat, şefia Uniunii Scriitorilor.
A fost sărbătorit cu fast la aniversarea a 70-a.
A încetat din viaţă în 1974, la vârsta de 72 de ani.
duminică, 27 noiembrie 2016
27 noiembrie 1940, la Strejnic, județul Prahova a fost asasinat Patriarhul Culturii Românești, Nicolae Iorga ( n. 5 iunie 1871, Botoșani) - istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician român. După aflarea veștii asasinării lui Iorga, 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă.
vineri, 25 noiembrie 2016
25 noiembrie - Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor.
O realitate extrem de dureroasă a zilelor noastre este violența asupra femeii și asupra fetelor. Prin acțiunea noastră de astăzi de vrem să aduce în prim plan frumusețea și gingășia femeii redată de marii poeți români în poeziile lor. Chiar dacă la noi în familie sau în cercul nostru de prieteni acest lucru nu are loc, trebuie să conştientizăm existenţa și gravitatea lui, și să luă atitudine atunci când avem posibilitatea, inclusiv pentru introducerea unor reglementări legale care să facă din abuzul și violența asupra femeii o amintire urâtă.
miercuri, 9 noiembrie 2016
George Țărnea - poetul iubirii (10 noiembrie 1945 - 2 mai 2003)
"Dac-ai să vrei, vreodată, să mai zbori,
Am să mă-ntorc la tine, dintre nori,
Pe unde-mi fac eu veacul, căutând
Poeme tandre, de păstrat în gând
Şi de rostit atunci când nu mai poţi
nici un cuvânt cuprinzător să scoţi –
Măsură pentru toate câte-au fost
Dar nu mai par să aibă nici un rost...
Am să mă-ntorc la tine, dintre nori,
Dac-ai să vrei, vreodată, să mai zbori"
(George Țărnea, Reflex 4)
Am să mă-ntorc la tine, dintre nori,
Pe unde-mi fac eu veacul, căutând
Poeme tandre, de păstrat în gând
Şi de rostit atunci când nu mai poţi
nici un cuvânt cuprinzător să scoţi –
Măsură pentru toate câte-au fost
Dar nu mai par să aibă nici un rost...
Am să mă-ntorc la tine, dintre nori,
Dac-ai să vrei, vreodată, să mai zbori"
(George Țărnea, Reflex 4)
Poetul vâlcean George Țărnea s-a născut pe 10 noiembrie 1945, în
localitatea Șirineasa. A fost numit poetul iubirii pentru sensibilitatea
pe care a transmis-o în poeziile lui. A scris 26 de volume începând din
1972, iar anul trecut, cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la naștere, a
fost publicat volumul postum “Cu privire la iubire”, dedicat unui poem
olograf al lui poetului.
Multe dintre poeziile sale au fost traduse și publicate și în limba italiană, în revista „Pagine”. A avut o activitate jurnalistică intensă și a colaborat cu Televiziunea Română și cu Radioul Național.
A fost director artistic a numeroase festivaluri și concursuri artistice. A publicat constant în cele mai importante reviste culturale românești, printre care „România Literară”, „Convorbiri Literare”, „Orizont”, „Timpul” și „Cuvântul”. S-a stins din viață la 2 mai 2003, la București.
A fost distins cu premii pentru poezie în țară și în străinătate, printre care și prestioasa distincție italiană Premio Capri, în anul 1991. Din 1972, a devenit membru al Uniunii Scriitorilor.
Versurile lui George Țărnea au inspirat numeroase melodii cântate de artiști români
https://www.youtube.com/watch…
Astăzi Biblioteca Județeană Antim Ivireanul Vâlcea îi invită pe iubitorii de poezie, începând cu ora 12.00, la evenimentul cultural “George Țărnea, poetul iubirii”. organizat la Sala Multimedia.
Multe dintre poeziile sale au fost traduse și publicate și în limba italiană, în revista „Pagine”. A avut o activitate jurnalistică intensă și a colaborat cu Televiziunea Română și cu Radioul Național.
A fost director artistic a numeroase festivaluri și concursuri artistice. A publicat constant în cele mai importante reviste culturale românești, printre care „România Literară”, „Convorbiri Literare”, „Orizont”, „Timpul” și „Cuvântul”. S-a stins din viață la 2 mai 2003, la București.
A fost distins cu premii pentru poezie în țară și în străinătate, printre care și prestioasa distincție italiană Premio Capri, în anul 1991. Din 1972, a devenit membru al Uniunii Scriitorilor.
Versurile lui George Țărnea au inspirat numeroase melodii cântate de artiști români
https://www.youtube.com/watch…
Astăzi Biblioteca Județeană Antim Ivireanul Vâlcea îi invită pe iubitorii de poezie, începând cu ora 12.00, la evenimentul cultural “George Țărnea, poetul iubirii”. organizat la Sala Multimedia.
marți, 8 noiembrie 2016
8 noiembrie - Sfintii Arhangheli Mihail si Gaviil
Pe 8 noiembrie, când creştinii marchează sărbătoarea Sfinţilor
Arhangheli Mihail şi Gavriil, numiţi în tradiţia românească şi Sfinţii
Voievozi (ai oştirilor cereşti), peste un milion de români îşi
sărbătoresc ziua numelui. Aceştia poartă numele Mihai, Mihaela, Gavril,
Gabriel, Gabriela sau derivate din acestea.
Potrivit unor tradiţii populare, Arhanghelii Mihail şi GavriIl preiau sufletele celor morţi şi le conduc, după caz, în Rai sau în Iad, fiind înfăţişaţi cu aripi şi cu săbii. Ei sunt recunoscuţi de creştinătate ca îngeri, cei mai de seamă mijlocitori ai Lui Dumnezeu.
Potrivit unor tradiţii populare, Arhanghelii Mihail şi GavriIl preiau sufletele celor morţi şi le conduc, după caz, în Rai sau în Iad, fiind înfăţişaţi cu aripi şi cu săbii. Ei sunt recunoscuţi de creştinătate ca îngeri, cei mai de seamă mijlocitori ai Lui Dumnezeu.
"Mihail" este împlinitorul dreptăţii dumnezeieşti, purtând în mâna
dreaptă sabia de foc. La porunca Domnului, el l-a alungat din cer pe
Lucifer, îngerul răzvrătit. Este rânduit de Dumnezeu ca dreptatea sa să
biruiască în istoria mântuirii. Potrivit tradiţiei, la judecata de la
sfârşitul chipului acestei lumi, morţii vor învia la glasul trâmbiţei
sale. Misiunile acestui arhanghel sunt numeroase: el transmite
rugăciunile adresate de credincioşi Tatălui Ceresc; este cel dintâi
dintre îngerii păzitori care s-a luptat cu îngerii răzvrătiţi alături de
Satana împotriva Lui Dumnezeu; tot Sfântul Arhanghel Mihail conduce
sufletele morţilor spre poarta paradisului şi reprezintă principalul
protector al oştirii creştine.
"Gavriil" apare în ambele Testamente drept călăuzitorul spre adevăr şi vestitorul ceresc cel mai de seamă al Cuvântului Dumnezeiesc. El a vestit că Fiul Lui Dumnezeu se va întrupa din Fecioara Maria pentru mântuirea neamului omenesc. Tradiţia creştină mărturiseşte că Arhanghelul Gavriil a fost îngerul înveşmântat în alb care a răsturnat piatra de pe uşa mormântului Lui Hristos şi este recunoscut ca martor al Învierii Domnului. În icoane apare în veşminte sacerdotale, purtând în mână ori un crin, semnul veştii celei bune, ori o sferă cu însemnele Lui Hristos, arătând că el este mesagerul mântuirii umanităţii.
Chipurile celor doi arhangheli sunt pictate pe uşile altarelor bisericeşti – Sfântul Mihail este pictat pe uşa dinspre nord, iar Sfântul Gavriil pe cea dinspre sud.
Numele "Mihail", de origine evreiască (Miha’El) se tălmăceşte „Cine este ca Dumnezeu?” În româneşte, nemele cele mai frecvente astăzi sunt Mihai, Mihail, Mihnea, Mihaela, cu diminutivele Mihăiţă, Mişa sau Michi. Dintre formele mai vechi, multe au supravieţuit doar ca nume de familie – Mihăilă, Mihalache, Mihalcea, Mihu etc.
"Gabri’El" înseamnă în evreieşte „Dumnezeu a fost puternic!”, derivatele folosite din numele de Gavriil fiind Gabriel, Gabriela, Gabi, Găbiţă, Gavrilă etc.
La mulți ani cu bucurii tuturor sărbătoriților de astăzi!
"Gavriil" apare în ambele Testamente drept călăuzitorul spre adevăr şi vestitorul ceresc cel mai de seamă al Cuvântului Dumnezeiesc. El a vestit că Fiul Lui Dumnezeu se va întrupa din Fecioara Maria pentru mântuirea neamului omenesc. Tradiţia creştină mărturiseşte că Arhanghelul Gavriil a fost îngerul înveşmântat în alb care a răsturnat piatra de pe uşa mormântului Lui Hristos şi este recunoscut ca martor al Învierii Domnului. În icoane apare în veşminte sacerdotale, purtând în mână ori un crin, semnul veştii celei bune, ori o sferă cu însemnele Lui Hristos, arătând că el este mesagerul mântuirii umanităţii.
Chipurile celor doi arhangheli sunt pictate pe uşile altarelor bisericeşti – Sfântul Mihail este pictat pe uşa dinspre nord, iar Sfântul Gavriil pe cea dinspre sud.
Numele "Mihail", de origine evreiască (Miha’El) se tălmăceşte „Cine este ca Dumnezeu?” În româneşte, nemele cele mai frecvente astăzi sunt Mihai, Mihail, Mihnea, Mihaela, cu diminutivele Mihăiţă, Mişa sau Michi. Dintre formele mai vechi, multe au supravieţuit doar ca nume de familie – Mihăilă, Mihalache, Mihalcea, Mihu etc.
"Gabri’El" înseamnă în evreieşte „Dumnezeu a fost puternic!”, derivatele folosite din numele de Gavriil fiind Gabriel, Gabriela, Gabi, Găbiţă, Gavrilă etc.
La mulți ani cu bucurii tuturor sărbătoriților de astăzi!
Bram Stoker - 169
Scriitorul Bram Stoker (1847 -1912), s-a născut în Dublin, iar până
la publicarea romanului gotic “Dracula”, scrisese numai patru cărţi.
Nici una dintre ele nu i-a adus celebritatea, aceasta a venit abia după
moartea scriitorului când cititorii au început să devină interesați de
misteriosul conte transilvănean, personajul din "Dracula".
Romanul Dracula a fost scris în anul 1897 și a provocat multe comentarii în critica vremii, dar întrebări referitoare la susele de inspirație au început să apară mult mai târziu. O informație importantă în explicarea genezei personajului vine chiar de la Irving Stoker, fiul autorului, care a declarat că tatăl său afirmase că ideea cărții i-a venit în urma unui coșmar avut după ce a mâncat prea mulți “crabi cu sos”. Dacă a fost așa, mărturisirea nu e originală, deoarece unele dintre cele mai bune romane gotice au fost scrise în urma unor vise, după cum au afirmat autorii lor– de exemplu Mary Shelley, Frankenstein. Chiar dacă admitem că Stoker a fost inspirat de un vis, asocierea personajului vampir Dracula cu personajul istoric s-a dovedit a fi mult mai greu de explicat și a generat un întreg proces de cercetare și de imaginație.
Florence Stoker, soția autorului, a vândut notele manuscrise ale romanului Dracula după moartea lui Bram Stoker, iar acestea au rămas în uitare până 1972, când doi cercetători - Raymond McNally și Radu Florescu - le-au descoperit în Muzeul Rosenbach & Biblioteca din Philadelphia. Odată făcute publice, notițele au atras atenția documentariștilor și istoricilor care au început speculațiile referitoare la posibila metamorfozare a lui Vlad Țepeș în Contele Dracula.
Domnitorul Vlad al III-lea, supranumit "Vlad Țepeș”, fiul lui Vlad Dracul, este redat ca "Dracula voievod" în câteva texte englezești. El împărtășește un detaliu biografic cheie cu Dracula, personajul fictiv al lui Stoker: ambii au luptat împotriva turcilor.
De-a lungul timpului au apărut nenumărate teorii și scenarii referitoare la modul in care Stoker a ales numele Dracula pentru personaj său vampiric. E posibil ca Bram Stoker să fi auzit povești despre Vlad Țepeș și despre pedepsele lui sângeroase după reprezentația "The Dead Heart" de la unul dintre actorii principali. De asemenea, este cunoscut că British Museum editase în perioada de dinaintea publicării lui Dracula câteva broșuri despre Vlad al III-lea, dar este puțin probabil ca autorul irlandez să le fi citit. Pe de altă parte, tema vampirilor era deja comună în folclorul și în literatura vremii. Tot felul de referiri la metodele de ucidere a vampirilor apareau într-o carte de superstiții care circula prin Transilvania, pe care este posibil ca Stoker să o fi citit, după cum a studiat și cronicile medievale săseşti, unde a întâlnit numele Dracula, "Fiul Dracului".
Asocierea Castelului Bran cu locul de desfășurare al povestirii nu a fost greu de făcut având în vedere arhitectura și situarea lui geografică. Faptul că Vlad Țepeș s-a născut în Transilvania, că ar fi „tras in țeapă” până la 80.000 de inamici și că Transilvania era un spațiu misterios sunt probabil argumentele care au dus la crearea mitului Dracula.
Romanul Dracula a fost scris în anul 1897 și a provocat multe comentarii în critica vremii, dar întrebări referitoare la susele de inspirație au început să apară mult mai târziu. O informație importantă în explicarea genezei personajului vine chiar de la Irving Stoker, fiul autorului, care a declarat că tatăl său afirmase că ideea cărții i-a venit în urma unui coșmar avut după ce a mâncat prea mulți “crabi cu sos”. Dacă a fost așa, mărturisirea nu e originală, deoarece unele dintre cele mai bune romane gotice au fost scrise în urma unor vise, după cum au afirmat autorii lor– de exemplu Mary Shelley, Frankenstein. Chiar dacă admitem că Stoker a fost inspirat de un vis, asocierea personajului vampir Dracula cu personajul istoric s-a dovedit a fi mult mai greu de explicat și a generat un întreg proces de cercetare și de imaginație.
Florence Stoker, soția autorului, a vândut notele manuscrise ale romanului Dracula după moartea lui Bram Stoker, iar acestea au rămas în uitare până 1972, când doi cercetători - Raymond McNally și Radu Florescu - le-au descoperit în Muzeul Rosenbach & Biblioteca din Philadelphia. Odată făcute publice, notițele au atras atenția documentariștilor și istoricilor care au început speculațiile referitoare la posibila metamorfozare a lui Vlad Țepeș în Contele Dracula.
Domnitorul Vlad al III-lea, supranumit "Vlad Țepeș”, fiul lui Vlad Dracul, este redat ca "Dracula voievod" în câteva texte englezești. El împărtășește un detaliu biografic cheie cu Dracula, personajul fictiv al lui Stoker: ambii au luptat împotriva turcilor.
De-a lungul timpului au apărut nenumărate teorii și scenarii referitoare la modul in care Stoker a ales numele Dracula pentru personaj său vampiric. E posibil ca Bram Stoker să fi auzit povești despre Vlad Țepeș și despre pedepsele lui sângeroase după reprezentația "The Dead Heart" de la unul dintre actorii principali. De asemenea, este cunoscut că British Museum editase în perioada de dinaintea publicării lui Dracula câteva broșuri despre Vlad al III-lea, dar este puțin probabil ca autorul irlandez să le fi citit. Pe de altă parte, tema vampirilor era deja comună în folclorul și în literatura vremii. Tot felul de referiri la metodele de ucidere a vampirilor apareau într-o carte de superstiții care circula prin Transilvania, pe care este posibil ca Stoker să o fi citit, după cum a studiat și cronicile medievale săseşti, unde a întâlnit numele Dracula, "Fiul Dracului".
Asocierea Castelului Bran cu locul de desfășurare al povestirii nu a fost greu de făcut având în vedere arhitectura și situarea lui geografică. Faptul că Vlad Țepeș s-a născut în Transilvania, că ar fi „tras in țeapă” până la 80.000 de inamici și că Transilvania era un spațiu misterios sunt probabil argumentele care au dus la crearea mitului Dracula.
luni, 7 noiembrie 2016
Albert Camus: 103 ani de la naștere
Albert Camus, laureat al Premiului Nobel, s-a născut pe 7 noiembrie 1913 în Alger.
Copilaria grea, petrecută într-un mediu ostil aflat la limita subzistenței nu l-a descurajat câtuși de puțin pe Albert, cel de-al doilea copil al familiei Camus. Și-a pierdut tatăl în Primul Război Mondial, iar mama muncea într-o fabrică de cartușe pentru a-și întreține familia. Lipsit de influența paternă și martor al efortului zilnic al mamei lui, Albert Camus se considera totuși un om norocos care a avut ocazia sa înveţe de timpuriu lecţiile de la viaţă. A fost un atlet foarte bun, dar la numai 17 ani s-a îmbolnăvit de tuberculoză, ceea ce l-a determinat să renunțe la sport.
Copilaria grea, petrecută într-un mediu ostil aflat la limita subzistenței nu l-a descurajat câtuși de puțin pe Albert, cel de-al doilea copil al familiei Camus. Și-a pierdut tatăl în Primul Război Mondial, iar mama muncea într-o fabrică de cartușe pentru a-și întreține familia. Lipsit de influența paternă și martor al efortului zilnic al mamei lui, Albert Camus se considera totuși un om norocos care a avut ocazia sa înveţe de timpuriu lecţiile de la viaţă. A fost un atlet foarte bun, dar la numai 17 ani s-a îmbolnăvit de tuberculoză, ceea ce l-a determinat să renunțe la sport.
S-a concentrat pe studiu și curând a câștigat o bursă la o prestigioasă
școală franceză din Alger. A intenționat să devină profesor de
filozofie, dar un grav puseu al tuberculozei l-a împiedicat să urmează
această carieră. În schimb s-a apropiat de o trupă de teatru din Alger
pentru care a scris și, mai apoi, a produs piese de teatru. În paralel a
început să lucreze ca jurnalist, meserie care l-a atras și în care
simțea că se poate manifesta fără restricții.
La vârsta de 25 de ani, Albert Camus s-a mutat în Franța. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial s-a alăturat Rezistenței franceze și a continuat să scrie pentru un ziar liberal. Camus s-a remarcat prin opiniile sale ca jurnalist politic până în 1947. În același timp, bazându-se pe experiența acumulată, Camus a scris piese de teatru, romane și eseuri filosofice.
În 1942, în eseul "Mitul lui Sisif", Camus își exprima câteva dintre întrebările filozofice pe care le aborda, de asemenea, în mai multe lucrări literare. "Mitul lui Sisif" analizează nihilismul, absurditatea și inutilitatea muncii umane având în vedere inevitabilitatea morții. Camus a susținut că omul trebuie să-și alcătuiască un drum propriul și să se bucure de eforturile luptei sale, în ciuda lipsei lor de semnificație la final. A continuat să exploreze aceste teme în primul său roman, Străinul (1942). În 1947, romanul Ciuma descrie cum niște personajele mențin demnitatea și loialitatea în fața unei epidemii într-un oraș algerian.
În romanele sale ulterioare, eseuri, piese de teatru, Albert Camus a explorat căutarea ordinii morale. Traumele din copilărie le-a explorat până la autoanihilare, identificându-l pe autor cu unele personaje ale operei sale, un «exilat din lume dar totuşi în contact cu ea». A câștigat Premiul Nobel pentru literatură în 1957, iar trei ani mai târziu a murit într-un accident de mașină, la 46 de ani.
La vârsta de 25 de ani, Albert Camus s-a mutat în Franța. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial s-a alăturat Rezistenței franceze și a continuat să scrie pentru un ziar liberal. Camus s-a remarcat prin opiniile sale ca jurnalist politic până în 1947. În același timp, bazându-se pe experiența acumulată, Camus a scris piese de teatru, romane și eseuri filosofice.
În 1942, în eseul "Mitul lui Sisif", Camus își exprima câteva dintre întrebările filozofice pe care le aborda, de asemenea, în mai multe lucrări literare. "Mitul lui Sisif" analizează nihilismul, absurditatea și inutilitatea muncii umane având în vedere inevitabilitatea morții. Camus a susținut că omul trebuie să-și alcătuiască un drum propriul și să se bucure de eforturile luptei sale, în ciuda lipsei lor de semnificație la final. A continuat să exploreze aceste teme în primul său roman, Străinul (1942). În 1947, romanul Ciuma descrie cum niște personajele mențin demnitatea și loialitatea în fața unei epidemii într-un oraș algerian.
În romanele sale ulterioare, eseuri, piese de teatru, Albert Camus a explorat căutarea ordinii morale. Traumele din copilărie le-a explorat până la autoanihilare, identificându-l pe autor cu unele personaje ale operei sale, un «exilat din lume dar totuşi în contact cu ea». A câștigat Premiul Nobel pentru literatură în 1957, iar trei ani mai târziu a murit într-un accident de mașină, la 46 de ani.
joi, 27 octombrie 2016
Festivalul Naţional de Satiră şi Umor ”Povestea Vorbii”, ediţia a XI-a
Vineri, 28 octombrie 2016, ora 17:00 va debuta lla Sala de Conferinţe a
Bibliotecii Judeţene "Antim Ivireanul" Vâlcea, ediţia a XI-a a
Festivalului Naţional de Satiră şi Umor ”Povestea Vorbii”.
Organizatori: Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea
Culturii Tradiţionale Vâlcea, Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea,
Clubul Umoriştilor Vâlceni.
Clubul Umoriştilor Vâlceni.
miercuri, 26 octombrie 2016
marți, 25 octombrie 2016
La mulți ani Majestății Sale Regele Mihai!
La 25 octombrie 1921, la Sinaia, s-a născut Majestatea Sa Regele Mihai I
(1927-1930; 1940-1947), care împlinește astăzi 95 de ani. Mihai I este
fiul regelui Carol al II-lea (1930-1940) și al reginei Elena, principesă
a Greciei. După decesul regelui Ferdinand (12/24 august 1865-20 iulie
1927), bunicul său, în condițiile în care prințul Carol, moștenitor al
tronului, renunțase oficial la succesiune, Mihai I a devenit rege al
României, la numai șase ani
Nu plange, Maica Romanie !.
„Nu plange, Maica Romanie,
Ca am sa mor neimpartasit!
Un glont pornit spre pieptul tau,
Cu pieptul meu eu l-am oprit.
Nu plange, Maica Romanie!
E randul nostru sa luptam
Și din pamantul ce ne arde
Nici o farama sa nu dam!
Nu plange, Maica Romanie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii nostri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o stim!
Nu plange, Maica Romanie !
Aduna tot ce-i bun sub soare;
Ne cheama si pe noi la praznic,
Cand Romania va fi Mare!”
Poezie gasita in ranita unui soldat mort ȋn toamna anului 1918, pe muntele Sorica, din Carpatii de Curbura
luni, 24 octombrie 2016
Ziua Armatei Române
https://www.agerpres.ro/…/10/25/ziua-armatei-romaniei-06-51…
...
...
La
25 octombrie, este sărbătorită Ziua Armatei României. Cu această
ocazie, va fi arborat Drapelul național la sediile instituțiilor
militare, se va ridica Marele Pavoaz la bordul navelor militare maritime
și fluviale și vor fi organizate ceremonii militare și activități
comemorative în toate garniz...
agerpres.ro
La mulți ani Armatei Române! - 25 octombrie - Ziua Armatei Române
25 octombrie este ziua când în România se sărbătorește Armata Română,
care la data de 25 octombrie 1944 a eliberat de sub ocupația horthystă
Transilvania de Nord, în urma Bătăliei de la Carei. Sărbătorirea Zilei
Armatei Române este stipulată de Decretul nr. 381 din 01.10.1959
marți, 11 octombrie 2016
Bunica, de Stefan Octavian Iosif
Cu parul nins, cu ochii mici
Si calzi de duiosie,
Aieve parc-o vad aici
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.
Torcea, torcea, fus dupa fus,
Din zori si pana-n seara;
Cu furca-n brau, cu gandul dus,
Era frumoasa de nespus
In portu-i de la tara...
Cata la noi asa de bland,
Senina si tacuta;
Doar suspina din cand in cand
La amintirea vreunui gand
Din viata ei trecuta.
De cate ori priveam la ea,
Cu dor mi-aduc aminte
Sfiala ce ma cuprindea,
Asemuind-o-n mintea mea
Duminicii preasfinte...
11 octombrie
11 octombrie 1875, la Brașov s-a născut Ștefan Octavian Iosif (d. 22
iunie 1913, București) a fost un poet și traducător român, membru
fondator al Societății Scriitorilor Români.
joi, 6 octombrie 2016
7 octombrie - ziua mondială a zâmbetului
Zâmbiți, vă rog !!! 
😃 Astăzi este ziua mondială a zâmbetului
😃 Astăzi este ziua mondială a zâmbetului
Ziua mondială a zâmbetului (World Smile Day) este aniversată, în 2016, la 7 octombrie.
agerpres.ro
miercuri, 5 octombrie 2016
6 octombrie
În loc să te gândești la ceea ce îți lipsește, gândește-te la ceea ce ai
tu și le lipsește altora ... bună dimineața! Să aveți o zi minunată!
Zaharia Stancu (n. 5 octombrie 1902, Salcia, județul Teleorman - d. 5 decembrie 1974, București) a fost un scriitor român, poet, romancier, prozator, director de teatru, jurnalist și publicist, academician, laureat al Premiului Herder.
A fost și continuă să fie controversat din cauza atitudinii politice reflectate în parte din literatura sa.
Zaharia Stancu și-a început cariera literară ca gazetar și poet liric, a devenit un militant activ de stânga, romancier angajat după război, în primii ani ai puterii populare. Ulterior a scris proză realistă, naturalistă, marcată însă de un lirism specific. A reînceput să scrie poezie în ultimii ani ai vieții.
Romanul său Desculț (1948) a fost masiv promovat în perioada comunistă, fiind cel mai tradus roman al unui autor de expresie română și parcurgând globul „în sandale de aur”, după cum îi plăcea autorului să spună. A fost tradus în 24 de limbi până în 1988, printre altele, existând o traducere și în limba japoneză.
A fost și continuă să fie controversat din cauza atitudinii politice reflectate în parte din literatura sa.
Zaharia Stancu și-a început cariera literară ca gazetar și poet liric, a devenit un militant activ de stânga, romancier angajat după război, în primii ani ai puterii populare. Ulterior a scris proză realistă, naturalistă, marcată însă de un lirism specific. A reînceput să scrie poezie în ultimii ani ai vieții.
Romanul său Desculț (1948) a fost masiv promovat în perioada comunistă, fiind cel mai tradus roman al unui autor de expresie română și parcurgând globul „în sandale de aur”, după cum îi plăcea autorului să spună. A fost tradus în 24 de limbi până în 1988, printre altele, existând o traducere și în limba japoneză.
Opening Opportunities – versiunea 3.0 vine la Râmnicu Vâlcea
Luni, 10 octombrie 2016, începând cu ora 12.00, la Biblioteca Judeţeană
Antim Ivireanul Vâlcea se va desfăşura versiunea 3.0 a programului
Opening Opportunities.
Sunt invitaţi să participe elevi de la liceele din judeţul Vâlcea la evenimentul Opening Opportunities, un proiect educațional de mentorat de carieră pentru elevi de liceu, creat de Asociația TechSoup în cadrul programului global Microsoft YouthSpark, derulat în parteneriat cu Asociația Națională a Bibliotecarilor si Bibliotecilor Publice din România – ANBPR și programul Biblionet România. Anul acesta, localităţile participante la proiect sunt: Bucureşti, Vaslui, Focşani, Iaşi, Oneşti, Piatra Neamt, Râmnicu Vâlcea, Suceava, Lugoj şi Bârlad.
Sunt invitaţi să participe elevi de la liceele din judeţul Vâlcea la evenimentul Opening Opportunities, un proiect educațional de mentorat de carieră pentru elevi de liceu, creat de Asociația TechSoup în cadrul programului global Microsoft YouthSpark, derulat în parteneriat cu Asociația Națională a Bibliotecarilor si Bibliotecilor Publice din România – ANBPR și programul Biblionet România. Anul acesta, localităţile participante la proiect sunt: Bucureşti, Vaslui, Focşani, Iaşi, Oneşti, Piatra Neamt, Râmnicu Vâlcea, Suceava, Lugoj şi Bârlad.
Elevii au ocazia să afle de la cei 6 mentori care vor fi prezenţi la
Râmnicu Vâlcea, persoane care activează in industria IT la Microsoft
România ce înseamnă o carieră în IT, care sunt cerințele, pașii, cât de
tehnic sau netehnic poți fi, ce abilități și trasee de carieră pot fi
cultivate ca să ajungi în această industrie.
Proiectul își propune să completeze informațiile de orientare în carieră pe care elevii la primesc în școală și bibliotecă, cu informații și experiențe profesionale direct de la oamenii care lucrează și performează în industria IT în România. De asemenea, își propune să ajute traseul lor academic cu informații despre activități extracurriculare care le pot dezvolta competențele, cu detalii despre oportunități antreprenoriale și de voluntariat în IT, certificări internaționale IT, informații despre piața muncii în această industrie din România.
Mentoratul de carieră va fi orientat spre antreprenoriat și experiențe în IT, certificare abilități în IT, abilități de prezentare și comunicare publică, abilități necesare pentru un software engineer (extinderea portofoliului de limbi străine cunoscute și pasiune pentru tehnologie), pași recomandați pentru un traseu academic și profesional pentru a lucra în IT în România.
Proiectul își propune să completeze informațiile de orientare în carieră pe care elevii la primesc în școală și bibliotecă, cu informații și experiențe profesionale direct de la oamenii care lucrează și performează în industria IT în România. De asemenea, își propune să ajute traseul lor academic cu informații despre activități extracurriculare care le pot dezvolta competențele, cu detalii despre oportunități antreprenoriale și de voluntariat în IT, certificări internaționale IT, informații despre piața muncii în această industrie din România.
Mentoratul de carieră va fi orientat spre antreprenoriat și experiențe în IT, certificare abilități în IT, abilități de prezentare și comunicare publică, abilități necesare pentru un software engineer (extinderea portofoliului de limbi străine cunoscute și pasiune pentru tehnologie), pași recomandați pentru un traseu academic și profesional pentru a lucra în IT în România.
Ziua mondiala a educatiei
Ziua mondiala a educatiei (Journee mondiale des enseignants / World
Teachers' Day), marcata in fiecare an la 5 octombrie, are ca tema, in
2016, "Sa-i pretuim pe profesori, sa le imbunatatim statutul", potrivit
site-ului unesco.org. In acest an, Ziua mondiala a educatiei se serbeaza
pentru prima data in cadrul unei noi agende mondiale, Agenda 2030
pentru dezvoltare durabila (adoptata de ONU in septembrie 2015), care
garanteaza o educatie de calitate.
Ziua Mondiala a Educatiei
Definita de Nelson Mandela ca cea mai puternica arma capabila sa schimbe
lumea, educatia este omagiata astazi, prin Ziua ei Mondiala. La 5
octombrie 1966, cu ocazia Conferintei Interguvernamentale speciale
tinute la Paris, cu participarea OIM si UNESCO, a fost adoptata
Recomandarea privind statutul cadrului didactic. Aceasta a devenit unul
dintre cele mai importante instrumente internationale menite sa aduca
imbunatatiri profesiei de dascal. De atunci, s-a hotarat ca data de 5
octombrie sa fie dedicata cadrelor didactice, pentru a li se da
reputatia pe care o merita, pentru a sensibiliza intreaga lume,
tinandu-se cont de rolul esential pe care-l joaca dascalii, in formarea
de noi si noi generatii...
luni, 3 octombrie 2016
Simpozionul „Educaţia – calea succesului”
Cu ocazia sărbătoririi Zilei Mondiale a Educației, pe data de 5
octombrie 2016, ora 17:00, va avea loc la Sala de Conferințe a
Bibliotecii Județene „Antim Ivireanul” Vâlcea, Simpozionul „Educaţia –
calea succesului”
Secţiuni:
• Managementul educaţional. Politici educaţionale
• Accesul la educaţie – oportunităţi şi riscuri
• Educaţia şi noile tehnologii
• Comunicarea în procesul educaţional. Psihologii educaţionale
Comitetul de organizare:
Prof. drd. Andra Bică, Inspector general şcolar, ISJ Vâlcea
Prof. univ.dr. Iuliana Ciochină, decan FMMAE Vâlcea
Prof. univ.dr. Marius Gust, prorector UCB Vâlcea
Conf. univ.dr. Nicoleta Belu, FMMAE Vâlcea
Conf. univ.dr. Remus Grigorescu, Director, Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” Vâlcea
Conf. univ.dr. Laura Pănoiu, prodecan, FMMAE Vâlcea
Conf. univ.dr. Alina Voiculeţ, FMMAE Vâlcea
Conf. univ.dr. Carmen Răduţ, FMMAE Vâlcea
Lect. univ.dr. Maria Gheordunescu, FMMAE Vâlcea
Prof. Augustina Constantinescu, Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” Vâlcea
Prof. dr. Adrian Luca, director, Casa Corpului Didactic Vâlcea
Prof. Daniela Samoilă, Casa Corpului Didactic Vâlcea
Prof. Popa Florin, preşedinte SPIP Vâlcea
Prof. Roxana Roman, membru birou executiv SPIP Vâlcea
Alina Nicola, Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” Vâlcea
Flori Ghiţă, Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” Vâlcea
Cristina Olteanu, Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” Vâlcea
Secţiuni:
• Managementul educaţional. Politici educaţionale
• Accesul la educaţie – oportunităţi şi riscuri
• Educaţia şi noile tehnologii
• Comunicarea în procesul educaţional. Psihologii educaţionale
Comitetul de organizare:
Prof. drd. Andra Bică, Inspector general şcolar, ISJ Vâlcea
Prof. univ.dr. Iuliana Ciochină, decan FMMAE Vâlcea
Prof. univ.dr. Marius Gust, prorector UCB Vâlcea
Conf. univ.dr. Nicoleta Belu, FMMAE Vâlcea
Conf. univ.dr. Remus Grigorescu, Director, Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” Vâlcea
Conf. univ.dr. Laura Pănoiu, prodecan, FMMAE Vâlcea
Conf. univ.dr. Alina Voiculeţ, FMMAE Vâlcea
Conf. univ.dr. Carmen Răduţ, FMMAE Vâlcea
Lect. univ.dr. Maria Gheordunescu, FMMAE Vâlcea
Prof. Augustina Constantinescu, Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” Vâlcea
Prof. dr. Adrian Luca, director, Casa Corpului Didactic Vâlcea
Prof. Daniela Samoilă, Casa Corpului Didactic Vâlcea
Prof. Popa Florin, preşedinte SPIP Vâlcea
Prof. Roxana Roman, membru birou executiv SPIP Vâlcea
Alina Nicola, Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” Vâlcea
Flori Ghiţă, Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” Vâlcea
Cristina Olteanu, Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” Vâlcea
Organizatori: Inspectoratul Şcolar Vâlcea, Universitatea „Constantin
Brâncoveanu”, Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” Vâlcea, Casa
Corpului Didactic,Federaţia Sindicatelor din Educaţie
„Spiru Haret”, Filiala Vâlcea.
„Spiru Haret”, Filiala Vâlcea.
sâmbătă, 1 octombrie 2016
1 octombrie - Ziua Internațională a cafelei!
Astăzi e Ziua Internațională a Cafelei. Cea mai populară băutură a Planetei, după apă. Al doilea bun tranzacționat pe Terra, după petrol.
1 octombrie - Ziua Internațională a Muzicii
... și inevitabil George Enescu ... cu ”Rapsodia Română” ....
1 Octombrie – Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice
... o zi specială pentru părinții, bunicii și străbunicii noștri, o zi specială și pentru noi toți, cei care trebuie să le arătăm respectul și prețuirea pentru eforturile și realizările lor. De ”Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice”, vă urăm din toată inima multă sănătate, o viață mai bună și ... La Mulți Ani!
Octombrie - George Toparceanu
Octombrie-a lasat pe dealuri
Covoare galbene si rosii.
Trec nouri de argint in valuri
Si canta-a dragoste cocosii.
Ma uit mereu la barometru
Si ma-nfior casnd scade cate-un pic,
Caci soarele e tot mai mic
In diametru.
Dar subt cerul cald ca-n mai
Trec zile albe dupa zile
Mai nestatornice si mai
Subtile...
Intarziata fara vreme
Se plimba Toamna prin gradini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.
Si cum abia pluteste-n mers
Ca o marchiza,
De parca-ntregul univers
Priveste-n urma-i cu surpriza,-
Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnisoara
S-a-ngalbenit, s-a zapacit
Si de emotie-a-nflorit
A doua oara...
Covoare galbene si rosii.
Trec nouri de argint in valuri
Si canta-a dragoste cocosii.
Ma uit mereu la barometru
Si ma-nfior casnd scade cate-un pic,
Caci soarele e tot mai mic
In diametru.
Dar subt cerul cald ca-n mai
Trec zile albe dupa zile
Mai nestatornice si mai
Subtile...
Intarziata fara vreme
Se plimba Toamna prin gradini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.
Si cum abia pluteste-n mers
Ca o marchiza,
De parca-ntregul univers
Priveste-n urma-i cu surpriza,-
Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnisoara
S-a-ngalbenit, s-a zapacit
Si de emotie-a-nflorit
A doua oara...
marți, 27 septembrie 2016
Drum bun, plutonier Capsuna! Adio, Sebastian Papaiani
27 septembrie - Sf Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Țării Românești
Sfântul
Ierarh Martir Antim Ivireanul, slujitor al Bisericii prin cuvânt și
faptă „Sfinte Părinte Ierarhe Antim, cu vrednicie ai rânduit păstori și
învățători turmei tale și cu înțelepciune dumnezeiască ai revărsat
râurile sfintelor tale cuvinte. Viața ai…
manastireaantim.ro
luni, 26 septembrie 2016
𝗥.𝗜.𝗣. 𝗜𝗼𝗮𝗻 𝗚𝘆𝘂𝗿𝗶 𝗣𝗮𝘀𝗰𝘂 ....
𝗔𝗿𝘁𝗶𝘀𝘁𝘂𝗹 𝗜𝗼𝗮𝗻 𝗚𝘆𝘂𝗿𝗶 𝗣𝗮𝘀𝗰𝘂 𝗮 𝗶𝗻𝗰𝗲𝘁 𝗱𝗶𝗻
𝘃𝗶𝗮𝘁𝗮 𝗶𝗻 𝗮𝗰𝗲𝗮𝘀𝘁𝗮 𝗱𝗶𝗺𝗶𝗻𝗲𝗮𝘁𝗮, la vârsta de 55 de
ani. Informația a fost confirmată de șeful ISU.
Născut la 31 august 1961, Ioan Gyuri Pascu a fost un muzician și un actor român, membru al grupului de umor Divertis din 1987.
𝗗𝘂𝗺𝗻𝗲𝘇𝗲𝘂 𝘀𝗮-𝗹 𝗼𝗱𝗶𝗵𝗻𝗲𝗮𝘀𝗰𝗮 𝗶𝗻 𝗽𝗮𝗰𝗲, 𝗶𝗮𝗿 𝗳𝗮𝗺𝗶𝗹𝗶𝗲𝗶 𝗶𝗻𝗱𝘂𝗿𝗲𝗿𝗮𝘁𝗲 𝘀𝗮-𝗶 𝗱𝗲𝗮 𝗺𝗮𝗻𝗴𝗮𝗶𝗲𝗿𝗲.
Născut la 31 august 1961, Ioan Gyuri Pascu a fost un muzician și un actor român, membru al grupului de umor Divertis din 1987.
𝗗𝘂𝗺𝗻𝗲𝘇𝗲𝘂 𝘀𝗮-𝗹 𝗼𝗱𝗶𝗵𝗻𝗲𝗮𝘀𝗰𝗮 𝗶𝗻 𝗽𝗮𝗰𝗲, 𝗶𝗮𝗿 𝗳𝗮𝗺𝗶𝗹𝗶𝗲𝗶 𝗶𝗻𝗱𝘂𝗿𝗲𝗿𝗮𝘁𝗲 𝘀𝗮-𝗶 𝗱𝗲𝗮 𝗺𝗮𝗻𝗴𝗮𝗶𝗲𝗿𝗲.
Balada Shogunului cu Ioan Gyuri Pascu in spectacolul Divertis de la Teatrul "Ion Creanga" 1991. Goldies !!!
youtube.com
Ziua Europeană a Limbilor - 26 septembrie
Competențele lingvistice sunt o necesitate și un drept pentru TOTI: acesta este unul dintre mesajele principale ale Zilei Europene a Limbilor.
Învățarea limbilor prezintă avantaje pentru toată lumea și pentru toate vârstele; niciodată nu este prea târziu pentru a învăța o limbă și pentru a profita de oportunitățile pe care le oferă. Cunoașterea, fie și a câtorva cuvinte în limba țării pe care o vizităm (pentru vacanțe, de exemplu), permite stabilirea de contacte de o mare bogăție.
Învățarea limbilor altor
popoare ne permite să ne înțelegem mai bine unii pe
alții și să ne depășim diferențele culturale.
Obiectivele generale constau în a dezvolta o conștientizare:
- a bogăției diversității lingvistice a
Europei, care trebuie să fie menținută și încurajată;- a necesității diversificării gamei de limbi învățate (incluzând limbi mai puțin răspândite), care se traduce în plurilingvism;
- a importanței dezvoltării cel puțin a unui anumit grad de competențe în două limbi sau mai mult, pentru o deplină participare la cetățenia democratică în Europa.
joi, 22 septembrie 2016
Niciodata toamna - Tudor Arghezi
Niciodata toamna nu fu mai frumoasa
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid asternut e sesul cu rnatasa.
Norilor copacii le urzesc brocarte.
Casele-adunate, ca niste urcioare
Cu vin ingrosat in fundul lor de lut.
Stau in tarmu-albastru-al riului de soare.
Din mocirla carui aur am baut.
Pasarile negre suie in apus.
Ca frunza bolnava-a carpenului sur
Ce se desfrunzeste, scuturind in sus
Foile.-n azur.
Cine vrea sa plinga, cine sa jeleasca
Vie sa asculte-ndemnul nenteles,
Si cu ochii-n facla plopilor cereasca
Sa-si ingroape umbra-n umbra lor. in ses.
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid asternut e sesul cu rnatasa.
Norilor copacii le urzesc brocarte.
Casele-adunate, ca niste urcioare
Cu vin ingrosat in fundul lor de lut.
Stau in tarmu-albastru-al riului de soare.
Din mocirla carui aur am baut.
Pasarile negre suie in apus.
Ca frunza bolnava-a carpenului sur
Ce se desfrunzeste, scuturind in sus
Foile.-n azur.
Cine vrea sa plinga, cine sa jeleasca
Vie sa asculte-ndemnul nenteles,
Si cu ochii-n facla plopilor cereasca
Sa-si ingroape umbra-n umbra lor. in ses.
22 septembrie - Echinocțiul de toamnă
Ca în fiecare an, la începutul ultimei decade a lunii septembrie atenția ne este îndreptată spre momentul în care pașim în toamna astronomică. Acesta este momentul echinocțiului de toamnă, când longitudinea astronomică a Soarelui atinge valoarea de 180°.
Punctul echinocțiului de toamnă, numit și „punct autumnal” , se află pe sfera cerească la intersecția eclipticii (ce reprezintă proiecția pe sfera cerească a planului orbitei Pământului) cu ecuatorul ceresc, pe care Soarele îl traversează la aceasta dată, trecând din emisfera nordică a sferei cerești în cea sudică. Aflându-se deci la această data în dreptul ecuatorului ceresc, Soarele va răsări și va apune chiar în punctele cardinale est și vest, durata zilelor fiind astfel egală, indiferent de latitudine, cu cea a nopților. Singurele excepții le întâlnim în regiunile polare, în zona polului nord incepând lunga noapte polară, iar în cea a polului sud Soarele ivindu-se deasupra orizontului, timp de 6 luni, până la momentul echinocțiului de primavară.
În emisfera sudică a Pământului, data de 22 septembrie marchează începutul primaverii.
Iluminarea planetei la echinocțiul de toamnă
La latitudinile tarii noastre, în aceste zile Soarele va culmina la amiază la o înălțime medie de 45°, ceea ce reprezintă jumătatea distanței unghiulare dintre zenit si orizont.
Începând de la această dată, durata zilelor va continua să scadă, iar cea a nopților să crească, până la data de 21 decembrie, când va avea loc momentul solstițiului de iarnă.
Punctul echinocțiului de toamnă, numit și „punct autumnal” , se află pe sfera cerească la intersecția eclipticii (ce reprezintă proiecția pe sfera cerească a planului orbitei Pământului) cu ecuatorul ceresc, pe care Soarele îl traversează la aceasta dată, trecând din emisfera nordică a sferei cerești în cea sudică. Aflându-se deci la această data în dreptul ecuatorului ceresc, Soarele va răsări și va apune chiar în punctele cardinale est și vest, durata zilelor fiind astfel egală, indiferent de latitudine, cu cea a nopților. Singurele excepții le întâlnim în regiunile polare, în zona polului nord incepând lunga noapte polară, iar în cea a polului sud Soarele ivindu-se deasupra orizontului, timp de 6 luni, până la momentul echinocțiului de primavară.
În emisfera sudică a Pământului, data de 22 septembrie marchează începutul primaverii.
Iluminarea planetei la echinocțiul de toamnă
La latitudinile tarii noastre, în aceste zile Soarele va culmina la amiază la o înălțime medie de 45°, ceea ce reprezintă jumătatea distanței unghiulare dintre zenit si orizont.
Începând de la această dată, durata zilelor va continua să scadă, iar cea a nopților să crească, până la data de 21 decembrie, când va avea loc momentul solstițiului de iarnă.
marți, 20 septembrie 2016
George Cosbuc - Vara
Priveam fără de ţintă-n sus -
Într-o sălbatică splendoare
Vedeam Ceahlăul la apus,
Departe-n zări albastre dus,
Un uriaş cu fruntea-n soare,
De pază ţării noastre pus.
Şi ca o taină călătoare,
Un nor cu muntele vecin
Plutea-ntr-acest imens senin
Şi n-avea aripi să mai zboare!
Şi tot văzduhul era plin
De cântece ciripitoare.
Privirile de farmec bete
Mi le-am întors către pământ -
Iar spicele jucau în vânt,
Ca-n horă dup-un vesel cânt
Copilele cu blonde plete,
Când saltă largul lor vestmânt.
În lan erau feciori şi fete,
Şi ei cântau o doină-n cor.
Juca viaţa-n ochii lor
Şi vântul le juca prin plete.
Miei albi fugeau către izvor
Şi grauri suri zburau în cete.
Cât de frumoasă te-ai gătit,
Naturo, tu! Ca o virgină
Cu umblet drag, cu chip iubit!
Aş vrea să plâng de fericit,
Că simt suflarea ta divină,
Că pot să văd ce-ai plăsmuit!
Mi-e inima de lacrimi plină,
Că-n ea s-au îngropat mereu
Ai mei, şi-o să mă-ngrop şi eu!
O mare e, dar mare lină -
Natură, în mormântul meu,
E totul cald, că e lumină!
George Coşbuc - Patria română
Patria ne-a fost pământul
Unde ne-au trăit strămoşii,
Cei ce te-au bătut pe tine,
Baiazide, la Rovine,
Şi la Neajlov te făcură
Fără dinţi, Sinane,-n gură,
Şi punând duşmanii-n juguri
Ei au frământat sub pluguri
Sângele Dumbrăvii-Roşii. -
Asta-i patria română
Unde-au vitejit strămoşii!
Patria ne e pământul
Celor ce suntem în viaţă,
Cei ce ne iubim frăţeşte,
Ne dăm mâna româneşte:
Numai noi cu-acelaşi nume,
Numai noi români pe lume
Toţi de-aceeaşi soartă data,
Suspinând cu toţi odată
Şi-având toţi o bucurie;
Asta-i patria română
Şi ea sfânta să ne fie!
Patria ne-o fi pământul
Unde ne-or trăi nepoţii,
Şi-ntr-o mândră Românie
De-o vrea cerul, în vecie,
S-or lupta să ne păzească
Limba, legea românească
Şi vor face tot mai mare
Tot ce românismul are:
Asta-i patria cea dragă
Şi-i dăm patriei române
Inima şi viaţa-ntreagă.
George Coşbuc - Noi vrem pământ!
Flămând şi gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut
Şi câine eu ţi-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Şi ham de cai, şi jug de boi
Dar vrem pământ!
O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
Băieţii tu-n război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Înjuri ce-avem noi drag şi sfânt:
Nici milă n-ai, nici crezământ!
Flămânzi copiii-n drum ne mor
Şi ne sfârşim de mila lor -
Dar toate le-am trăi uşor
De-ar fi pământ!
De-avem un cimitir în sat
Ni-l faceţi lan, noi, boi în jug.
Şi-n urma lacomului plug
Ies oase şi-i păcat!
Sunt oase dintr-al nostru os:
Dar ce vă pasă! Voi ne-aţi scos
Din case goi, în ger şi-n vânt,
Ne-aţi scos şi morţii din mormânt; -
O, pentru morţi şi-al lor prinos
Noi vrem pământ!
Şi-am vrea şi noi, şi noi să ştim
Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,
Că nu-şi vor bate-ai voştri joc
De noi, dacă murim.
Orfani şi cei ce dragi ne sunt
De-ar vrea să plângă pe-un mormânt,
Ei n-or şti-n care şanţ zăcem,
Căci nici pentr-un mormânt n-avem
Pământ - şi noi creştini suntem!
Şi vrem pământ!
N-avem nici vreme de-nchinat.
Căci vremea ni-e în mâni la voi;
Avem un suflet încă-n noi
Şi parcă l-aţi uitat!
Aţi pus cu toţii jurământ
Să n-avem drepturi şi cuvânt;
Bătăi şi chinuri, când ţipăm,
Obezi şi lanţ când ne mişcăm,
Şi plumb când istoviţi strigăm
Că vrem pământ!
Voi ce-aveţi îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi strămoşi şi taţi
Noi mame şi surori şi fraţi!
În lături, venetici!
Pământul nostru-i scump şi sfânt,
Că el ni-e leagăn şi mormânt;
Cu sânge cald l-am apărat,
Şi câte ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat -
Noi vrem pământ!
N-avem puteri şi chip de-acum
Să mai trăim cerşind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luaţi din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!
GEORGE COSBUC
20
septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistrița-Năsăud, azi Coșbuc, județul
Bistrița-Năsăud s-a născut George Coșbuc (d. 9 mai 1918, București) a
fost un poet, critic literar, ocazional și traducător român din
Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916.
Poezia sa aparține patrimoniului cultural național și, deși este considerat un poet care a scris poezii care se recitau la serbările școlare sau populare, creația sa îl recomandă drept un autor clasic al literaturii române, un om cu un gust literar desăvîrșit și un autor canonic, care nu poate lipsi din manualele școlare nici în ziua de azi. A dus, de asemenea, o prodigioasă activitate de iluminare a țăranilor, e un precursor al mișcării poporaniste și un tehnician desăvîrșit al prozodiei, folosea o gamă foarte variată de picioare metrice și de ritmuri, de la cele ale poeziei populare la terza rima. A dat o versiune completă a operei lui Dante, Divina comedie. A tradus foarte mult din lirica străină și a adaptat prin localizare la sufletul și mediul țărănesc Eneida și Odiseea (Iliada a fost tradusă de contemporanul său, George Murnu) și a introdus specii ale poeziei orientale, cum ar fi gazelul, în poezia română. Toate aceste calități îl recomandă pentru poziția pe care o ocupă, de autor clasic, dar mai ales simțul echilibrului și faptul că a scos în evidență partea solară, idilică, a sufletului țăranului român.
Poezia sa aparține patrimoniului cultural național și, deși este considerat un poet care a scris poezii care se recitau la serbările școlare sau populare, creația sa îl recomandă drept un autor clasic al literaturii române, un om cu un gust literar desăvîrșit și un autor canonic, care nu poate lipsi din manualele școlare nici în ziua de azi. A dus, de asemenea, o prodigioasă activitate de iluminare a țăranilor, e un precursor al mișcării poporaniste și un tehnician desăvîrșit al prozodiei, folosea o gamă foarte variată de picioare metrice și de ritmuri, de la cele ale poeziei populare la terza rima. A dat o versiune completă a operei lui Dante, Divina comedie. A tradus foarte mult din lirica străină și a adaptat prin localizare la sufletul și mediul țărănesc Eneida și Odiseea (Iliada a fost tradusă de contemporanul său, George Murnu) și a introdus specii ale poeziei orientale, cum ar fi gazelul, în poezia română. Toate aceste calități îl recomandă pentru poziția pe care o ocupă, de autor clasic, dar mai ales simțul echilibrului și faptul că a scos în evidență partea solară, idilică, a sufletului țăranului român.
duminică, 18 septembrie 2016
vineri, 16 septembrie 2016
GEORGE BACOVIA
17 septembrie 1881, la Bacău s-a născut George Bacovia (d. 22 mai 1957, București) ... scriitor român format la școala simbolismului literar francez. Este autorul unor volume de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaște treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoașterea sa drept cel mai important poet simbolist român și unul dintre cei mai importanți poeți din poezia română modernă.
luni, 12 septembrie 2016
Dăscăliţa - Octavian Goga
Când, tremurându-şi jalea şi sfiala,
Un cânt pribeag îmbrăţişează firea,
Şi-un trandafir crescut în umbră moare,
Şi soare nu-i să-i plângă risipirea,
Eu plâng atunci, căci tu-mi răsai în zare,
A vremii noastre dreaptă muceniţă,
Copil blajin, cuminte prea devreme,
Sfielnică, bălaie dăscăliţă.
Ca strălucirea ochilor tăi limpezi,
Poveste nu-i mai jalnic povestită,
Tu eşti din leagăn soră cu sfiala,
Pe buza ta n-a tremurat ispită.
Cununa ta de zile şi de visuri
Au împletit-o rele ursitoare,
Ca fruntea ta nu-i frunte de zăpadă,
Şi mână nu-i atâtea ştiutoare.
Moşnegi, ceteţi ai cărţilor din strană,
Din graiul tău culeg învăţătură,
E scrisă parcă-n zâmbetele tale
Seninătatea slovei din scriptură.
În barba lor, căruntă ca amurgul,
Ei strâng prinosul lacrimilor sfinte,
Căci văd aievea întrupat ceaslovul
În vorba ta domoală şi cuminte.
La tine vin nevestele să-şi plângă
Feciorii duşi în slujbă la-mpăratul,
Şi tu ascunzi o lacrimă-ntre slove,
În alte ţări când le trimiţi oftatul...
Şi fete vin, să le-nfloreşti altiţa,
La pragul tău e plină ulicioara,
Şi fetele îşi şopotesc în taină:
"Ce mâini frumoase are domnişoara!"
...Aşa, grijind copiii altor mame,
Te stingi zâmbind în calea ta, fecioară,
Iar căpătâiul somnului tău vitreg
De-un vis deşert zadarnic se-nfioară.
Tu parc-auzi cum picură la geamuri
Un ciripit de pui de rândunică
Şi-un gând răzleţ îţi înfierbântă tâmpla,
Cu tine-adoarme-o dulce, sfântă frică.
Sfios, amurgul toamnei mohorâte
Îşi mişcă-ncet podoaba lui bolnavă,
Ca din cădelniţi fumul de tămâie,
Prelung se zbate frunza din dumbravă.
Tu stai în prag, şi din frăgar o frunză
La sânul tău s-a coborât să moară,
Iar vântul spune crengilor plecate
Povestea ta, frumoasă domnişoară...
PRIMA ZI DE SCOALA
Sunetul
clopoțelului ce anunță începerea noului an scolar 2016 - 2017, să
vestească un an cu succese și rezultate foarte bune, pentru care să vă
bucurați la sfârșitul anului! Mult succes copii, dascăli, părinți și
bunici! În același timp, vă dorim multă baftă la examenele care vă
așteaptă pe unii dintre voi!
duminică, 11 septembrie 2016
11 septembrie 2001. Statele Unite deveneau victima celui mai sângeros atentat.
Se împlinesc 15 ani de la atentatele din 11 septembrie, ziua despre care s-a spus că a schimbat istoria lumii. Trei mii de oameni, între care patru români, au murit atunci în atacurile sinucigaşe ale teroriştilor din Al Qaida.
luni, 5 septembrie 2016
5 septembrie 1858, la Pleșești, azi județul Vaslui,
s-a născut Alexandru Vlahuță (d. 19 noiembrie 1919, București) -
scriitor român, una dintre cele mai cunoscute cărți ale sale fiind
România Pitorească, despre care Dumitru Micu spune că este un „atlas
geografic comentat, traversat de o caldă iubire de țară”. Alexandru
Vlahuță a fost un poet mai puțin cunoscut în principal din cauza
poeziilor extrem de acide la adresa guvernanților.
Ce fericiți am fi-mpreună - Alexandru Vlahuță
Ce fericiți am fi-mpreună - Alexandru Vlahuță
joi, 1 septembrie 2016
Resursă electronică online: 40 de ani de la construirea Transfăgărăşanului (informaţie-documentar multimedia)
https://www.istorielocala.ro/index.php?option=com_k2&view=item&id=1533:40-de-ani-de-construirea-transf%C4%83g%C4%83r%C4%83%C5%9Fanului&Itemid=203
Include documentarul video „Enigma Transfăgărăşanului” (2008), în care este intervievat generalul Nicolae Mazilu, personalitate vâlceană.
Include documentarul video „Enigma Transfăgărăşanului” (2008), în care este intervievat generalul Nicolae Mazilu, personalitate vâlceană.
Emotie de toamnă - Nichita Stănescu
Emotie de toamnă
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.
ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.
Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.
miercuri, 31 august 2016
31 august - ”Ziua Limbii Romane”
sâmbătă, 27 august 2016
27 august 1916 - 27 august 2016 Centenarul intrării Armatei Române în Primul Război Mondial
În noaptea de 27 spre 28 august 1916, Armata României trecea Carpații în Transilvania, punând stăpânire pe trecătorile Carpaților și angajând lupte la Timișul de Jos, la sud de Sibiu și în apropiere de Orșova.
marți, 23 august 2016
23 august 1944, o controversă a istoriei româneşti
23 august 1944 a constituit un moment de cotitură pentru istoria
noastră recentă, deşi actul produs atunci a fost contestat, de-a lungul
timpului, de specialiştii în istorie. A fost, de fapt, o decizie de
moment, într-un context istoric care nu părea favorabil soartei
românilor.
Intoarcerea armelor împotriva germanilor, care ne fuseseră aliaţi, la 23 august 1944 a fost considerată, în acel moment, decizia cea mai potrivită. De altfel, nimeni nu poate explica ce s-ar fi întâmplat dacă am fi mers mai departe alături de nemţi. „Asta nu se poate spune. Problema întoarcerii armelor împotriva fostului aliat a stârnit şi stârneşte în continuare diferite poziţii, pro şi contra. Nu putem să judecăm decât evenimentele care au avut loc şi nu cele ce ar fi putut să aibă loc dacă nu s-ar fi produs evenimentul de la 23 august 1944. Anumite cercuri politice, împreună cu regele Mihai, au considerat necesară această întoarcere, pentru a feri teritoriul românesc de transformarea într-un uriaş teatru de operaţii, pentru a feri locuinţele şi instalaţiile industriale de distrugerea prin bombardamente repetate. De asemnea, s-a considerat că acest lucru va da posibilitatea armatei române de a participa la războiul din vest, iar aceasta a contribuit, într-o anumită măsură, la anularea Dictatului de la Viena la Conferinţa de Pace din 1946. Sigur că au fost şi defecţiuni în legătură cu statutul României între 23 august şi 12 septembrie, dar acestea s-au datorat în mare parte forţelor sovietice, care nu au luat în considerare noul statut al ţării noastre, stabilit prin Proclamaţia regelui în seara zilei de 23 august, la orele 22.00, prin care erau anunţate Naţiunile Unite de ieşirea României din alianţa cu Germania“, ne-a explicat prof. univ. dr. Ion Agrigoroaiei
Proclamaţia regelui către ţară
În seara zilei de 23 august, regele Mihai I a citit la radio o proclamaţie prin care anunţa lumii întregi modificările politice, formarea unui nou guvern, ieşirea din războiul contra naţiunilor unite şi alăturarea trupelor noastre coaliţiei antihitleriste. Până la 28 august, Bucureştiul a fost curăţat de forţele germane, iar la 30 august a fost ocupat de armata sovietică. Armistiţiul cu puterile aliate a fost unul dintre obiectivele pe care Guvernul constituit la 23 august 1944, condus de generalul Sănătescu, şi-a propus să-l înfăptuiască de urgenţă. Convenţia de armistiţiu, semnată la 23 septembrie 1944, stabilea obligaţiile economice, politice şi militare ale României. Documentul a fost iscălit, din partea României, de către Lucreţiu Pătrăşcanu, generalul adjutant Dumitru Dămăceanu, Barbu Ştirbei şi Ghiţă Popp, iar din partea aliaţilor de către mareşalul Rodion Malinovski. Iată un fragment din proclamaţie:
„Români, în ceasul cel mai greu al istoriei noastre, am socotit, în deplină înţelegere cu poporul meu, că nu este decât o singură cale pentru salvarea ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu Puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite. Români, un nou guvern de uniune naţională a fost însărcinat să aducă la îndeplinire voinţa hotărâtă a ţării de a încheia pacea cu Naţiunile Unite. România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. (...) Români, dictatura a luat sfârşit şi cu ea încetează toate asupririle.“
După preluarea puterii în stat, regimul comunist a declarat 23 august Ziua Naţională a României.
Intoarcerea armelor împotriva germanilor, care ne fuseseră aliaţi, la 23 august 1944 a fost considerată, în acel moment, decizia cea mai potrivită. De altfel, nimeni nu poate explica ce s-ar fi întâmplat dacă am fi mers mai departe alături de nemţi. „Asta nu se poate spune. Problema întoarcerii armelor împotriva fostului aliat a stârnit şi stârneşte în continuare diferite poziţii, pro şi contra. Nu putem să judecăm decât evenimentele care au avut loc şi nu cele ce ar fi putut să aibă loc dacă nu s-ar fi produs evenimentul de la 23 august 1944. Anumite cercuri politice, împreună cu regele Mihai, au considerat necesară această întoarcere, pentru a feri teritoriul românesc de transformarea într-un uriaş teatru de operaţii, pentru a feri locuinţele şi instalaţiile industriale de distrugerea prin bombardamente repetate. De asemnea, s-a considerat că acest lucru va da posibilitatea armatei române de a participa la războiul din vest, iar aceasta a contribuit, într-o anumită măsură, la anularea Dictatului de la Viena la Conferinţa de Pace din 1946. Sigur că au fost şi defecţiuni în legătură cu statutul României între 23 august şi 12 septembrie, dar acestea s-au datorat în mare parte forţelor sovietice, care nu au luat în considerare noul statut al ţării noastre, stabilit prin Proclamaţia regelui în seara zilei de 23 august, la orele 22.00, prin care erau anunţate Naţiunile Unite de ieşirea României din alianţa cu Germania“, ne-a explicat prof. univ. dr. Ion Agrigoroaiei
Proclamaţia regelui către ţară
În seara zilei de 23 august, regele Mihai I a citit la radio o proclamaţie prin care anunţa lumii întregi modificările politice, formarea unui nou guvern, ieşirea din războiul contra naţiunilor unite şi alăturarea trupelor noastre coaliţiei antihitleriste. Până la 28 august, Bucureştiul a fost curăţat de forţele germane, iar la 30 august a fost ocupat de armata sovietică. Armistiţiul cu puterile aliate a fost unul dintre obiectivele pe care Guvernul constituit la 23 august 1944, condus de generalul Sănătescu, şi-a propus să-l înfăptuiască de urgenţă. Convenţia de armistiţiu, semnată la 23 septembrie 1944, stabilea obligaţiile economice, politice şi militare ale României. Documentul a fost iscălit, din partea României, de către Lucreţiu Pătrăşcanu, generalul adjutant Dumitru Dămăceanu, Barbu Ştirbei şi Ghiţă Popp, iar din partea aliaţilor de către mareşalul Rodion Malinovski. Iată un fragment din proclamaţie:
„Români, în ceasul cel mai greu al istoriei noastre, am socotit, în deplină înţelegere cu poporul meu, că nu este decât o singură cale pentru salvarea ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu Puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite. Români, un nou guvern de uniune naţională a fost însărcinat să aducă la îndeplinire voinţa hotărâtă a ţării de a încheia pacea cu Naţiunile Unite. România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. (...) Români, dictatura a luat sfârşit şi cu ea încetează toate asupririle.“
După preluarea puterii în stat, regimul comunist a declarat 23 august Ziua Naţională a României.
Spre
sfârşitul regimului comunist, Nicolae Ceauşescu a transformat titulatura
evenimentului în «revoluţia de eliberare socială şi naţională,
antifascistă şi antiimperialistă», toţi românii fiind obligaţi să
participe la defilări şi manifestări pe stadioane, în cadrul cărora era
aniversată, de fapt, familia Ceauşescu, şi nu evenimentul propriu-zis.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)